îmi privesc mâinile
am mai văzut oameni ca mine femei ce-au iubit așa cum aș fi vrut eu
să ating sufletul cum atingi fața apei
desfăceam un ghem strălucitor
firele înșirate sclipeau de
te alung
din clipa cu iz de romanță în care
alunec pe-un gând ca pe un topogan și mă trezesc pe mâna ta
ai ochii mari mă privești cu mirare și-nfiorare de copil
circumspect îmi măsori talia
uite cum sunt
gata să mă aprind pentru
o clipă cu tine
zi de toamnă ca altele
când soarele-mi dă în ochi și
se lipește de mine ca de o frunză
dar
din amintiri nu iese poezie
iubitule
timpul
mă caut în oglindă mă fotografiez și
te găsesc în suflet boare caldă
pe gene-ntredeschise irizări de vis
ți-am uitat numele știu doar că aparții iubirii
și-mi cântă inima
scoate-mă din
mă-mbrac în cămașa ta
cum m-aș înveli cu tine cu îmbrățișările tale cu
degetele ansă cautând în trupul meu
izvor de apă vie sufletu-mi plin
gheizer așteptându-ți
ieri construiam o lume din
cuvinte prinse în liant de gânduri
șlefuiam pereți cu foiță de aur și-argint
chemam duhul iubirii să stea între noi
erai vântul cu buzele flaut
eu salcie
mi-amintesc fiecare detaliu din zilele când
doar pentru tine simțeam că trăiesc
pe lângă lună pe lângă stele
în cer(c)uri înalte
dacă mă uitam în jos amețeam
îmi tremurau picioarele se
nu vreau să spun
că e rău sau e bine
pur și simplu
înotam și
mâinile mele te-au atins
degetele s-au oprit
în părul tău ordonat
fruntea lac de sudoare
fierbinte
aer de
timp fără nume curge-n secunde
ca o apă fără maluri
cutii aproape goale plutesc în derivă
pe-o foaie albă mototolită de-o mână străină
mi-aștern gândurile
când apele mele se
nu-mi mai trimite melodii
iubite lasă-mă
să mă învăț cu toamna ce-mi mușcă din frunze
mă voi mângâia cu piatra asprită de arșițe
fără cârtire
și fără glas voi pune-o căpătâi
nu mă lăsa să
atît de mult a trebuit să-mi spun nu doare
pînă am ajuns să cred
că nu mi-a fost nimic
niciodată
pieptul meu n-a suspinat
iluzie cu ochi mari
m-am lăsat mîngîiată de glasul tău
de fiecare
MV