Poezie
nu mai sunt cea de ieri
1 min lectură·
Mediu
timp fără nume curge-n secunde
ca o apă fără maluri
cutii aproape goale plutesc în derivă
pe-o foaie albă mototolită de-o mână străină
mi-aștern gândurile
când apele mele se tulbură îmi înalț brațele
trec prin uși în camera mare
mă privesc într-o oglindă imaginară
și e ca și cum aș reveni acasă
strig pădure mută
eu nu mai sunt cea de ieri
002.132
0
