albul e alb
îmi privesc mâinile am mai văzut oameni ca mine femei ce-au iubit așa cum aș fi vrut eu să ating sufletul cum atingi fața apei desfăceam un ghem strălucitor firele înșirate sclipeau de
MVMara Voinașeu nu
te alung din clipa cu iz de romanță în care alunec pe-un gând ca pe un topogan și mă trezesc pe mâna ta ai ochii mari mă privești cu mirare și-nfiorare de copil circumspect îmi măsori talia
MVMara Voinașnormal cotoarele se aruncă
uite cum sunt gata să mă aprind pentru o clipă cu tine zi de toamnă ca altele când soarele-mi dă în ochi și se lipește de mine ca de o frunză dar din amintiri nu iese poezie iubitule timpul
MVMara Voinașpăcat că sufletul nu se poate vedea
mă caut în oglindă mă fotografiez și te găsesc în suflet boare caldă pe gene-ntredeschise irizări de vis ți-am uitat numele știu doar că aparții iubirii și-mi cântă inima scoate-mă din
MVMara Voinașîn așteptarea ta
mă-mbrac în cămașa ta cum m-aș înveli cu tine cu îmbrățișările tale cu degetele ansă cautând în trupul meu izvor de apă vie sufletu-mi plin gheizer așteptându-ți
MVMara Voinașfără artificii
ieri construiam o lume din cuvinte prinse în liant de gânduri șlefuiam pereți cu foiță de aur și-argint chemam duhul iubirii să stea între noi erai vântul cu buzele flaut eu salcie
MVMara Voinașjoc de iubire
mi-amintesc fiecare detaliu din zilele când doar pentru tine simțeam că trăiesc pe lângă lună pe lângă stele în cer(c)uri înalte dacă mă uitam în jos amețeam îmi tremurau picioarele se
MVMara Voinașmi-ai ocupat toate gândurile
nu vreau să spun că e rău sau e bine pur și simplu înotam și mâinile mele te-au atins degetele s-au oprit în părul tău ordonat fruntea lac de sudoare fierbinte aer de
MVMara Voinașfără cuvinte
mă leagănă mirosul imprimat în haine om pur și simplu neasemuit dansez fără să ating pământul ar striga de s-ar putea să m-auzi
MVMara Voinașnu mai sunt cea de ieri
timp fără nume curge-n secunde ca o apă fără maluri cutii aproape goale plutesc în derivă pe-o foaie albă mototolită de-o mână străină mi-aștern gândurile când apele mele se
MVMara Voinașumed poem
nu-mi mai trimite melodii iubite lasă-mă să mă învăț cu toamna ce-mi mușcă din frunze mă voi mângâia cu piatra asprită de arșițe fără cârtire și fără glas voi pune-o căpătâi nu mă lăsa să
MVMara Voinașhipnoza
atît de mult a trebuit să-mi spun nu doare pînă am ajuns să cred că nu mi-a fost nimic niciodată pieptul meu n-a suspinat iluzie cu ochi mari m-am lăsat mîngîiată de glasul tău de fiecare
MVMara Voinaș