Poezie
hipnoza
1 min lectură·
Mediu
atît de mult a trebuit să-mi spun nu doare
pînă am ajuns să cred
că nu mi-a fost nimic
niciodată
pieptul meu n-a suspinat
iluzie cu ochi mari
m-am lăsat mîngîiată de glasul tău
de fiecare atingere nerostită
zi de zi
nedumerită clipeam
încercam să te resping
pînă m-ai învăluit ca un șarpe de foc
peste inimă și peste coapse
pînă n-am mai putut să mă mișc
și tu rîdeai
te bucurai de izbîndă
apoi te-ai retras în locul tău
și-ai început să pictezi
folosind culori după bunul tău plac
după poftele inimii tale
023297
0
frumos, deși poate altfel aș fi văzut finalul, ceva mai... muzical.
Ottilia Ardeleanu