Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

deșertificare

1 min lectură·
Mediu
încălzirea globală a căzut ca o ghilotină despărțind posibilul de probabil într-o continuă mirare atunci când ești centrul lumii și zidurile te strâng și te împiedică să zărești orizontul ori le dărâmi din temelie ori dacă nu te retragi către interior abandonând totul numai că smogul te urmărește estompând contururi și diluând la limita suportabilității legăturile cu viul fericit ce-l ce străbate pustiurile însoțindu-se pe sine întru regăsire căci spectrul inutilității va abandona urmărirea prin pustiul de cenușă dar vine o vreme, ostenită de atâta amar de umblet când te așezi la umbra zidurilor, le tragi peste tine ca o pătură și lași pustiurile să răsufle
022.636
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
106
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Macovei Costel. “deșertificare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/jurnal/14060454/desertificare

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Unii oameni cred că se află în centrul lumii, însă nimeni nu este situat în centru, ci la periferia lumii, în centru stă Sinele Lumii, Ființa Unică, Spiritul Divin, care împart lumina oamenilor pe rând și care conduc umanitatea succesiv, căci oamenii nu gândesc în termenii certitudinilor și veracităților, ci fac din posibil și probabil sistem de referință, între care se naște o continuă mirare.
Când marginile lumii se mulează pe noi și ne strâng, ne retragem către interior, abandonând realitatea exterioară, și devenim Creatori ai propriului nostru lăuntric.

0
@macovei-costelMCMacovei Costel
fiecare e centrul lumii sale si impreuna gravitam in jurul Sinelui cum frumos il numesti... (numele meu nu trebuie aflat ca sa nu se piarda infiorarea).
0