plânsul bicicletei
de secole apa cade pe pământ. dar ce spun eu, de milenii, de multe milenii și nimeni nu s-a gândit să acuze cerul de crimă cu premeditare cu toate că ploaia te pătrunde până la os
MCMacovei Costelfereastră cu vedere spre moarte
viața netrăită își cere drepturile și libertățile stabilite prin lege dar nimic nu mai poate opri bulgărele pornit la vale și avalanșa mătură totul în calea sa. am închis ochii
MCMacovei Costelfrunze. toamna
când taina e mai veche ca însuși adevărul cuvântul pierde-n fața necuvântului și tot ce mai poți face acum e să te ascunzi într-o oglindă să nu-ți irosești privirile pacea
MCMacovei Costelfericirea?
fericirea o atingi atunci când cineva crede în tine fericirea o cunoști când te regăsești întru totul în gândurile celuilalt fericirea o înveți din căldura unui cuvânt de iubire
MCMacovei Costeltimp abolit
la marginea vieții, într-o povârnire continuă e timpul nisip scurs din clepsidră niciodată întoarsă niciodată spartă. niciodată murită dacă te uiți la cuvinte vezi că sunt unele
MCMacovei Costelviața ca exces
orice medic îți va recomanda să nu faci abuz să nu cedezi excesului dar pe de altă parte, toată lumea îți urează o viață plină și realitatea e că însăși viața este un exces. unui
MCMacovei Costelo piață de vechituri politice
se apropie alegerile. ce mai iureș, ce mai freamăt vorbele fade sunt spălate și scuturate la modă sunt iar lentilele de contact și târgul de vechituri se deschide ia cu stânga, ia
MCMacovei Costeljocul de-a moartea
suntem mai mulți prin curte și Statul e cu noi. avem pauză de viață și statul ne spune: acum eu pun ochii și voi vă ascundeți apoi eu mă ascund și voi trebuie să mă găsiți și
MCMacovei Costellibertate
fiecare găsește un echivalent al acestui cuvânt în ceea ce trăiește (sau nu) unul vede libertatea în antreprenoriat: liber să iei decizii și să suporți consecințele altul vede libertatea
MCMacovei Costelîți mulțumesc, vă mulțumesc
la noi la Brăila la Tanti Elvira, ușor se câștigă lira dacă ar fi fost așa de ușor visele mele n-ar fi luat-o-n zbor către țările calde acolo unde marea sărută cerul fără teama de a fi
MCMacovei Costelmiracolele nu vorbesc limba română
când credința e mare se stârnește o neîncredere ce-și risipește sămânța, uite așa și-atunci, Dumnezeu mai lasă să răsară câte un miracol să-ndrepte lucrurile A-na a-re me-re… douăzeci –
MCMacovei Costelsă apuci să trăiești înainte să mori
un enunț foarte generos dacă ne gândim la realitatea cea de toate zilele dar, de multe ori stai și te întrebi: oare chiar merită? în jur sunt atâția oameni morți care nu-și dau seama că sunt
MCMacovei Costelviitoarea mea nostalgie
eu propun să ne unim într-o ligă a depresivilor incurabili! bravo! bravo! (pe fundal se aud urale) și cu cât mai mulți, cu atât mai bine. vom fi o forță proști mai sunteți. în depresie nu de
MCMacovei CostelLegea defăimării
Drumul prin pădurea realității e plin de ocolișuri și-ascunzișuri Oblio Și de aceea e bine să eviți pădurea dar și mai bine e să uiți de ea și de drumul ce-o străbate Pentru că odată pătruns în
MCMacovei Costelfericire și pictură
Pătrunde-mi răceala cu lumina și căldura ta Lasă-mă să-ți mângâi umbra cu urma degetelor Lasă-mă să-ți respir moliciunea viselor Și când crezi că sunt gata, pictează-mi amăgirea
MCMacovei Costeldintre sunete
sunt momente în care nu mai e nimic de spus dar tu tot mai crezi în puterea cuvântului și-n faptul că un cuvânt va schimba lumea te uiți fără să vezi, asculți fără să auzi și tragi de cuvântul
MCMacovei Costeldincolo de cuvinte
niciodată este un cuvânt atât de lung încât de multe ori uită să se mai termine și te trage după el până când realizezi că sfârșitul e mai aproape și mai frumos decât ai fi crezut dincolo
MCMacovei Costelcrustal
îngândurați și absenți trecem prin viață fără să vedem urmele ce ne apropie și ne despart, meandre căzute în dizgrație singurătățile își croiesc drum ferindu-ne din calea altora, apropiindu-ne
MCMacovei Costeljoacă, Juvenal, jurat
când bestiile sar în strada și-și arată mușchii pâine și circ se-aude din tribune printre leorpăituri de bale decrepitul ar vrea și cere în plus și sânge pierduți suntem și alungați din polis
MCMacovei Costelpoate că... odată
atunci când va fi timpul mă voi trezi într-o mare de pastă amorfă din care ies în același timp, mâna care scrie și mâna care traduce mâna celui care știe să schimbe cuvintele la o rată de schimb
MCMacovei Costelnebăgat în seamă
în camere de hotel se moare, de bătrânețe sau de prea multă viață în camere de hotel se face dragoste cât pentru o viață și încă o viață la fel cum sunt și camere de hotel în care se pun la cale
MCMacovei Costelintrarea liberă... în limita locurilor disponibile
într-un oraș prăfuit, uitat și somnolent, primăria a decis să organizeze un festival de teatru și primul spectacol a fost un dar oferit iubitorilor de frumos iar aceasta este de fapt toată
MCMacovei Costelajută-mă să înțeleg
Dumnezeu nu are veșminte aerul îl îmbracă și-l dezbracă de toate îndoielile, de toate temerile noastre arătându-ni-l așa cum El însuși se știe, plin de măreție și de necuprins ne place să credem
MCMacovei Costelcelui ce duminica
tu vei fi poetul a spus sfânta Duminică legându-și basmaua strâns să nu cumva să-i joace vântul prin păr a primăvară și de fiecare dată așteptam cu nerăbdare să vină duminica să mă apuc și eu
MCMacovei Costel