miracolele nu vorbesc limba română

când credința e mare se stârnește o neîncredere ce-și risipește sămânța, uite așa și-atunci, Dumnezeu mai lasă să răsară câte un miracol să-ndrepte lucrurile A-na a-re me-re… douăzeci – douăzeci, buletin de știri: munții Bucegi și-au luat concediu și-au plecat în croazieră luând Sfinxul și Babele că nu pot ști ce găsesc la întoarcere (dacă se mai întorc) și parcă e păcat Ceahlăul a obosit să aștepte să-i crească pletele așa că a făcut autostopul pe un drum forestier și a plecat în transhumanță cu oile Dochiei dealurile pleacă și ele la mare bucuroase că au prins tichete de vacanță numai râurile ascunse printre amintiri, stau cu buzele crăpate uitându-se după o umbră de ploaie în poiana din pădure nu a mai rămas nimic am călcat iarba-n picioare, am înfipt patru grătare și copacii i-am gonit macarale râd în soare ridicând betoane grele soarele-și arată mușchii... câți ca el picați din stele? Guvernul o să dea o hotărâre de miniștri prin care să instituie starea de colectă și fiecare cetățean trebuie să ducă tot albastrul de Voroneț pe care îl deține la centrele de colectare să nu ne prindă sfârșitul de centenar cu drapelele goale pușcă iar limba română, exilată și considerată persoană non grata s-a ascuns în peștera de la Limanu rupându-și pașaportul ca să nu răspundă în față Marii Adunări Naționale Fatima, Medugorje, Lourdes și toate celelalte vor da socoteală pentru că au răpit miracolele lăsate libere trecându-le în proprietate personală