intrarea liberă... în limita locurilor disponibile

într-un oraș prăfuit, uitat și somnolent, primăria a decis să organizeze un festival de teatru și primul spectacol a fost un dar oferit iubitorilor de frumos iar aceasta este de fapt toată povestea când m-am născut nu era nimeni să păzească ușa abia mai târziu mi s-a explicat ca nu e loc pentru toată lumea unii intră numai ca să dea bună ziua și fug înapoi iar ceilalți își iau crucea și pleacă să strângă toate zilele ce le revin poezia nu are formă fixă și oricine poate să intre să-și ia ce vrea unora le iese puzzle-ul indiferent de termenela de grație dar celor mai mulți iau cuvintele și-și umplu cămara... pentru zile negre iatacul e o idee în care omul își ascunde cuvintele patul cu baldachin poate fi folosit în scop umanitar ca antidepresiv dar gustul ramâne, scamă agățată pe colțul sufletului chiar dacă din mucegai facem penicilina cerul nu ține cont nici de poziție și nici de ambiție ploaia cuvintelor spală toate ferestrele fără discriminare dar nu toate sufletele sunt deschise și locurile prind miros de stătut, sufocate sub mantia regretelor