plânsul bicicletei

de secole apa cade pe pământ. dar ce spun eu, de milenii, de multe milenii și nimeni nu s-a gândit să acuze cerul de crimă cu premeditare cu toate că ploaia te pătrunde până la os dincolo de toate aparențele, arca și-a dus la bun sfârșit menirea dar oare șoarecii și ciocănitorile chiar și-au uitat prostul obicei de a distruge sau era ceva mult mai… presant decât o simplă scufundare? doctorii mi-au interzis cu desăvârșire să mai merg la sală au spus că e prea periculos pentru inimă. mi-au recomandat în schimb plimbarea și bicicleta. cu moderație. odată pe săptămână. nu mai mult. acum stau și mă gândesc, dacă eu plâng în timp ce pedalez pot spune oare că și bicicleta plânge odată cu mine? sau e doar ploaia care curge neîncetat?