dincolo de cuvinte

niciodată este un cuvânt atât de lung încât de multe ori uită să se mai termine și te trage după el până când realizezi că sfârșitul e mai aproape și mai frumos decât ai fi crezut dincolo de mine crește altă lume eu nu o văd, dar de multe ori o simt ca o dulce adiere, ca o notă prelungă și simt că dacă aș vrea, m-aș putea prelinge până la marginea ei, sărutând-o întinde-ți-va pe burtă și mângâiați cerul și cele mai multe cuvinte se întind, plastilină iar altele cad cu marginile zdrențuite doar un cuvânt poznaș se apleacă ia un nor pufos și mi-l aruncă în față mi-am luat copilăria în brațe și-am ieșit în curte, soarele terminase de desenat un șotron și-acum cânta căutând o pietricică i-am sărit în cârca speriindu-l și m-am bucurat de pacea și căldura lui