dintre sunete

sunt momente în care nu mai e nimic de spus dar tu tot mai crezi în puterea cuvântului și-n faptul că un cuvânt va schimba lumea te uiți fără să vezi, asculți fără să auzi și tragi de cuvântul ăla mort, căzut în șanț, până când, sleit de puteri, te lași jos și aștepți vulturii, întotdeauna ei vin să se înfrupte întâi aleg ochii, ca să nu mai vezi apoi buzele, să nu mai șoptești și abia apoi trupul de-a valma, bucată cu bucată și când va mai rămâne doar o mână de consoane vei reuși să înțelegi cu adevărat prețul tăcerii