jocul de-a moartea

suntem mai mulți prin curte și Statul e cu noi. avem pauză de viață și statul ne spune: acum eu pun ochii și voi vă ascundeți apoi eu mă ascund și voi trebuie să mă găsiți și statul a pus ochii pe funcții tot mai mari și mai bine plătite iar noi ne-am pitit care pe unde a crezut fiecare sperând că vom fi găsiți și apărați unii s-au ascuns în câte un butic, dar statul venea și îi găsea și pentru că nu jucau în același joc cu el îi scotea din joc și te întrebai unde ai greșit cei mai mulți pensionari s-au ascuns în spatele ecranului știau ei că poveștile sunt cel mai bun somnifer și încet încet, adormeau fără să mai vadă cine cu cine mai joacă tinerii fugeau care încotro, treceau granițe fără să se uita înapoi dar la alegeri erau scoși din rând și trimiși afară ei nu jucau după cum voia statul. și erau pedepsiți unii s-au ascuns prin spitale iar gândacii și infecțiile îi ascundeau de tot și statul dădea cu hexifarma sperând să-i găsească dar banii treceau și le dădeau cu tifla, lăsându-i ascunși prin statistici numai prostia și nesimțirea nu se ascundeau, ieșeau ca păduchele în frunte mai luau o funcție onorifică, mai copy-paste vreo teză, mai o spagă, sau șuteau direct speranțe, vise, destine și vieți hei oameni buni, jocul s-a terminat cam de mult pregătiți-va să muriți. oamenii oricum mor. cu sau fără sistem. să vedem statul ce va face. el cât o s-o mai ducă? și dacă vă încăpățânați să nu muriți, faceți dracului o grevă generală să se aleagă apele odată