frunze. toamna

când taina e mai veche ca însuși adevărul cuvântul pierde-n fața necuvântului și tot ce mai poți face acum e să te ascunzi într-o oglindă să nu-ți irosești privirile pacea interioară nu înseamnă că te-ai împăcat cu lumea, ea înseamnă că te accepți cu toate câte ai făcut și clopotul uitării te-îmbracă în tăceri doar o inimă arsă poate seca marea cea mare a lacrimilor dar nici chiar ea nu poate salva omenirea de un nou potop însă cuvintele o pot face. cuvinte scut, cuvinte arcă