Poezie
am deschis ușa cât m-a lăsat lanțul pus
1 min lectură·
Mediu
1. am deschis cât m-a lăsat lanțul pus
am privit-o în ochi și i-am strecurat banii
pentru că știam ce se va întâmpla plânsul îmi stătea în vene
am trântit brusc ușa retezându-mi vârfurile degetelor
care s-au rostogolit pe scări (am văzut asta
pe vizor)
toată noaptea m-am zvârcolit
până mi s-au răsturnat în suflet
bibelourile mamei
2. o cameră video filmează coșul de gunoi
observă gândacii cum ies dintre resturi
și o cută de hârtie dintr-un ghemotoc
cum se întinde
degetele mele se rostogolesc pe scări
în timp ce visez ca un monstru
visul meu poate fi trecut la bătrânețe
în cartea de telefoane
3. un bulangiu de treabă
are grijă a doua zi ca magazinele din drum
să fie deschise
este de datoria mea să cumpăr toate produsele
pe care văd picături de sânge
012.797
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ștefan ciobanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
ștefan ciobanu. “am deschis ușa cât m-a lăsat lanțul pus.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-ciobanu/poezie/14060223/am-deschis-usa-cat-m-a-lasat-lantul-pusComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Din păcate ne purtăm coșul de gunoi cu noi tot timpul, observăm în el gândacii mișcându-se printre emoții putrede, aruncăm în coș, din când în când, câte un gând expirat, un sentiment mucegăit și un vis sucombat.
Mi-a plăcut.