RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Poemul este o intimitate dezvăluită cu franchețe, ți-ai scos oglinda sinelui la suprafață pentru a ne arăta fără prejudecăți și pudori ființa ta lăuntrică sublimată prin actul creației.
Prin poem întrezăresc duhul Mamei Ierni cum binecuvântează mințile deschise înspre infinit, și, fiindcă în tine au rămas intacte toate semințile, aștepți germinarea care transplantează ființa într-un nou început, epurat de greșeli, gafe și erori, prin care circulă iubirea cu o forță nouă, revitalizantă și revigorantă.
Felicitări !
Prin poem întrezăresc duhul Mamei Ierni cum binecuvântează mințile deschise înspre infinit, și, fiindcă în tine au rămas intacte toate semințile, aștepți germinarea care transplantează ființa într-un nou început, epurat de greșeli, gafe și erori, prin care circulă iubirea cu o forță nouă, revitalizantă și revigorantă.
Felicitări !
Pe textul:
„Happiness in winter" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
ContextPoetul nu este un neom, ci un extra-om, căci el și-a cizelat spiritul, și-a șlefuit gândurile, și-a perfecționat creația, și posedă un sine dublu, în jurul unui sine orbitează lumea personală, eurile, iar în jurul celuilalt sine (de natură poetică) orbitează creația ce-și extrage seva din vocație.
Te sustragi lumii, pentru a o privi ca un observator imparțial, îi vezi structura clădită pe falsitate, artificial și ipocrizie, însă lumea te cuprinde în conexiunile ei și te obligă să faci ce fac ceilalți.
Te sustragi lumii, pentru a o privi ca un observator imparțial, îi vezi structura clădită pe falsitate, artificial și ipocrizie, însă lumea te cuprinde în conexiunile ei și te obligă să faci ce fac ceilalți.
Pe textul:
„Poetul-neom și oamenii-chiftele." de Bot Eugen Iulian
0 suflu
ContextViața ne indispune mai rău decât oglinda, fiindcă viața e o oglindă crăpată ce reflectă diformitățile crescute din spaimele noastre nemotivate și în ea mucegăiesc întrebările care au fugărit răspunsurile în irealitate, pe când oglinda reflectă ființa exterioară apatică, letargică, nevrozată și uzată de frecarea continuă cu realitatea abrazivă, căci doar ființa interioară, vivifiantă și fortifiantă, cu prospețimea generată de imanență, sine și euri, este un motiv serios de a transfigura și transcende existența, în căutarea optimului.
Mi-au plăcut fardurile formate din cuvinte sublimate, cu care ai uns fața poeziei.
Mi-au plăcut fardurile formate din cuvinte sublimate, cu care ai uns fața poeziei.
Pe textul:
„Cunosc deja răspunsurile" de Florentina-Loredana Dalian
0 suflu
ContextCine iubește cu atâta putere, încât existența devine electron orbitând în jurul nucleului iubirii, pulverizează celelalte dimensiuni existențiale, și induce în iubită suferința, care circulă ca iubire pervertită de la un suflet la altul, căci iubirea paroxistică își devorează sentimentele, se întinde dincolo de marginile ființei și absoarbe nefiindul deviind gândurile de la cursul lor obișnuit înspre non-ființare.
Iubești cu atâta putere, încât empatia proprie cu lumea îi distruge rădăcinile.
Iubești cu atâta putere, încât empatia proprie cu lumea îi distruge rădăcinile.
Pe textul:
„poem degeaba" de Leonard Ancuta
0 suflu
ContextCopilăria începe cu inocența, candoarea și ingenuitatea, afișate genuin în jocuri, și se termină cu întrebările referitoare la cunoaștere, adolescența începe cu fanteziile erotice trecute prin hormoni, se continuă prin săruturi și se termină în pat, când visele despre iubire aleargă desculțe prin pământul pe care îl sărutăm cu tălpile și care ne suportă orice.
Maturitatea începe în adevăr căutat și găsit parțial prin cugetări, se continuă într-o încercare de epurare a ființei de mizerie existențială și se termină când timpul cade sub formă de fulgi.
Maturitatea începe în adevăr căutat și găsit parțial prin cugetări, se continuă într-o încercare de epurare a ființei de mizerie existențială și se termină când timpul cade sub formă de fulgi.
Pe textul:
„o ultimă zăpadă" de Macovei Costel
0 suflu
ContextIubirile respinse de suflet, sau ale căror dimensiuni nu încap în spațiile lăuntricului, umplut cu non-iubire, desfășurată într-o non-lume, guvernată de un non-eu, își depun esențele în Arhipeleagul Eros, fecundate de timpul transexistențial.
Din cerșetori fug sufletul, gândirea, spiritul, rațiunea, înspăimântate de hidoșenia vieții care o duc, în care doar umilința crasă huzurește, și rămâne doar un eu stupid și meschin, din motiv că nu a fost acceptat de nicio ființă.
Din cerșetori fug sufletul, gândirea, spiritul, rațiunea, înspăimântate de hidoșenia vieții care o duc, în care doar umilința crasă huzurește, și rămâne doar un eu stupid și meschin, din motiv că nu a fost acceptat de nicio ființă.
Pe textul:
„Arhipeleagul Eros" de Angi Cristea
0 suflu
ContextOrașul pe care îl descrii, poartă coșciuge pe umeri, pulsează în ritmuri funerare, căci oamenii din el și-au ars sufletele și cu cenușa lor acoperă gropile sortite să ne iasă în cale pe drumul în viață, iar în trupurile obosite crește noroiul, și doar visele încearcă să se extragă din corp, pentru a zbura înspre interstițiile transcendentale și divine.
Să punem bolile la panou, pentru a deveni obiect de studiu, căci boala este iubirea de patologic și morbid, prin boală metabolismul se manifestă împotriva voinței lui.
Să punem bolile la panou, pentru a deveni obiect de studiu, căci boala este iubirea de patologic și morbid, prin boală metabolismul se manifestă împotriva voinței lui.
Pe textul:
„aspacardin sau nopți nedormite " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextUmbletele voastre vor desena pe fața pământului Iubirea, care presară pe cărarea destinului lumină, căci, urmând-o, vom urca, cu viața în spate, către destinul optimal, însoțiți mereu de timpul subiectiv ce ne scrijelește numele în suflet, cu caractere runice.
Trecerea de la lumină la întuneric și invers, în ritmuri existențiale, are echivalențe cu trecerea de la bucurie la tristețe a sufletului, și asimilarea cunoștințelor născute din lumină, cu zeii ei, împreună cu cunoașterea născută din întuneric, cu demonii lui, generează înțelepciunea.
Trecerea de la lumină la întuneric și invers, în ritmuri existențiale, are echivalențe cu trecerea de la bucurie la tristețe a sufletului, și asimilarea cunoștințelor născute din lumină, cu zeii ei, împreună cu cunoașterea născută din întuneric, cu demonii lui, generează înțelepciunea.
Pe textul:
„de mână amândoi" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
ContextGândurile pulsează , zvâcnesc intens, în continuitatea lor se infiltrează hiatusurile, ca o tăcere vidă, au propria lor viață, fiind de sine stătătoare în raport cu corpul, sufletul, însă sunt inspirate și influențate de spirit, și la rândul lor influențează, în mod pozitiv sau negativ, psihicul.
În sfera ta existențială se strecoară un gând luminos al lui Dumnezeu, pe care îl transformi în iubire universală.
În sfera ta existențială se strecoară un gând luminos al lui Dumnezeu, pe care îl transformi în iubire universală.
Pe textul:
„sonet amplu despre nimic" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextÎnțelegi efectele tristeții, fiindcă ți-ai analizat bucuria, care așteaptă cuminte să se evapore, înțelegi întunericul din care copilăria modela jocuri genuine și ingénue, lăsând în trecut urme luminoase, accesate la maturitate cu instrumentele amintirilor cu seve de nostalgii, înțelegi necesitatea ispitei acutizând instinctele, înțelegi noniubirea, după ce iubirea ți-a devastat locurile privilegiate în care te refugiai, unde lumea tăcea și sufletul îți vorbea.
Fiindcă înțelegi multe ai atins maturitatea, când gândurile au înțeles că e mai bine să se împrietenească cu umbrele, iar rațiunea a descoperit că e mai util să renunțe temporar la căutarea adevărurilor și să empatizeze cu plăcerile.
Fiindcă înțelegi multe ai atins maturitatea, când gândurile au înțeles că e mai bine să se împrietenească cu umbrele, iar rațiunea a descoperit că e mai util să renunțe temporar la căutarea adevărurilor și să empatizeze cu plăcerile.
Pe textul:
„pe ordinea de zi: maturitatea..." de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
ContextLumea se învârte în van în jurul inutilității, desfășurată pe albia destinului în dezacorduri multiple, căci timpul absoarbe ființa chinuită și o duce cu el forțat înspre viitor, fiindcă fără el s-ar înveșmânta în nefiind, care a eliberat câinii lumii și aceștia mușcă psihicul labil, devastat de deprimări, și din el se scurge seva toxică.
Nu este liniște în poezia ta, căci se aud scrâșnetul copacilor, gâlgâitul timpului și lătrăturile cățelului pământului.
Nu este liniște în poezia ta, căci se aud scrâșnetul copacilor, gâlgâitul timpului și lătrăturile cățelului pământului.
Pe textul:
„liniște" de Nuta Istrate Gangan
0 suflu
ContextPăcat că nu avem memoria intactă adunată din viețile anterioare și am venit pe lumea asta cu tabula rasa în minte, și totuși matricea noastră existențială ar trebui să conțină principii înnăscute, altfel cum am ști să ne comportăm ca oamenii și nu ca animalele.
Ni se dă de către destin un spirit la naștere, a cărui activitate se dezvoltă și se multiplică în trendul existențial, pe care îl putem percepe, însă nu în integralitatea lui, când ne analizăm profunzimile minții din exterior.
Ni se dă de către destin un spirit la naștere, a cărui activitate se dezvoltă și se multiplică în trendul existențial, pe care îl putem percepe, însă nu în integralitatea lui, când ne analizăm profunzimile minții din exterior.
Pe textul:
„căutare..." de Dumitru Sava
0 suflu
ContextÎn lipsa cuvintelor, care au părăsit poemul tău și au vizitat un alt poem, al altui poet, gândurile se imprimă pe foaia albă, într-o sarabandă voluptuoasă de arabescuri lingvistice.
A căzut în cafeaua pe care o bei un gând firav, ca o umbră impersonală, cu gust dulce de zahăr, și l-ai băut, iar în țigara pe care o fumezi a ars un cuvânt dezabuzat și debusolat.
A căzut în cafeaua pe care o bei un gând firav, ca o umbră impersonală, cu gust dulce de zahăr, și l-ai băut, iar în țigara pe care o fumezi a ars un cuvânt dezabuzat și debusolat.
Pe textul:
„poem fără cuvinte" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
ContextOamenii de tinichea și-au ruginit mersul înspre ceva ce ar putea desemna destinul, dacă acesta ar fi perceptibil, palpabil și vizual, însă nu e și se pierde în negura viitorului și în genunea prezentului, și ne temem din ce în ce de nebunie, ilogic și absurd, și de ipostazele și manifestările lor patologice, căci ne umplem golurile cu substanțele eterogene ale superfluului, superficialității și indiferenței, și ne pansăm rănile cu râsuri demente.
Lumina cade indecent peste repulsii și idiosincrazii, distorsionând percepția realității, infestați cu scârbă existențială, care absoarbe nefiindul, ca un simulacru morbid, funest și funerar de panaceu.
Lumina cade indecent peste repulsii și idiosincrazii, distorsionând percepția realității, infestați cu scârbă existențială, care absoarbe nefiindul, ca un simulacru morbid, funest și funerar de panaceu.
Pe textul:
„Oameni de tinichea" de Mihaela Roxana Boboc
0 suflu
ContextVALENTIN
În niciun caz nu e metafizică tribală și nici tulbure, este un limbaj stilizat, care exprimă sub formă de maxime și reflecții manifestările tuturor stărilor sufletești, influențând viața fiecăruia, precum și aventura spiritului propriu prin labirintul lăuntricului, prin spațiile realității și ale transcendentului.
Se deduce că nu-ți place filozofia și că nu te împaci cu reflecțiile ei.
În niciun caz nu e metafizică tribală și nici tulbure, este un limbaj stilizat, care exprimă sub formă de maxime și reflecții manifestările tuturor stărilor sufletești, influențând viața fiecăruia, precum și aventura spiritului propriu prin labirintul lăuntricului, prin spațiile realității și ale transcendentului.
Se deduce că nu-ți place filozofia și că nu te împaci cu reflecțiile ei.
Pe textul:
„Nesfârșitul și sfârșitul" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextVidul din interstiții transcendentale este umplut cu nimic pur, așa cum vidul dintre două gânduri consecutive conține hiatusuri, căci nu gândim continuu și rectiliniu, ci intermitent și cu oscilații, ce variază gândirea de la pozitiv la negativ, de la letargic la febril, cu categorii de gânduri mici, medii și mari, unele mediocre și vetuste, altele de calitate și inedite.
Când sinele pe sine nu-l mai rostește, ne pierdem reperele normalității și deviem de la cursul destinului nostru, iar sistemul uman își dereglează mișcarea ordonată a elementelor sale și se impregnează în interior cu haos.
Când sinele pe sine nu-l mai rostește, ne pierdem reperele normalității și deviem de la cursul destinului nostru, iar sistemul uman își dereglează mișcarea ordonată a elementelor sale și se impregnează în interior cu haos.
Pe textul:
„Uroborus" de holobaca gheorghe
0 suflu
ContextDe urletul interior se scapă cel mai greu, căci reverberează în camerele lăuntricului și le umple cu anarhia resentimentelor, și doar sinele încearcă să-l izoleze într-o durere mută, prelungă, cu zvâcniri insidioase și patologice, care își extinde arealul, forțată de toate disperările, impregnând viața resemnată cu balast, venin, vomă cronică și acidă.
O poezie supurând din excrescențe sălbatice, din incizii din care se scurg imundul și scabrosul, din carnea inimii tale, al cărei urlet interior a răbufnit peste realul închis în privire.
O poezie supurând din excrescențe sălbatice, din incizii din care se scurg imundul și scabrosul, din carnea inimii tale, al cărei urlet interior a răbufnit peste realul închis în privire.
Pe textul:
„acid" de Nuta Istrate Gangan
0 suflu
ContextVrei să transmiți un gând, însă acesta se rătăcește printre interstițiile divine, este absorbit de sfera levitând în transcendental, și se reîntoarce la iubit, însă a devenit inefabil și de neînțeles, iar tu îl subtitrezi, traducându-l în cuvinte telurice.
Gândul îl transfigurezi în forme lirice, îl desenezi pe o foaie desprinsă din cartea nesfârșită a realității, iar efemeritatea lui o prefaci în cântec existențial.
Gândul îl transfigurezi în forme lirice, îl desenezi pe o foaie desprinsă din cartea nesfârșită a realității, iar efemeritatea lui o prefaci în cântec existențial.
Pe textul:
„Ti-as scrie" de Florentina-Loredana Dalian
0 suflu
ContextPoemul vast și maiestuos dă un vot de blam femeii, percepută în mod negativ, din moment ce ne spui să nu credem în tandrețea femeii, în eterul/eternul femeii, în poezia femeii, în iubirea femeii, prin urmare să nu credem în acele calități și caracteristici feminine care au făcut-o iubită de bărbați, căci sub paravanul gingășiei e frig, iar sub carcasa disprețului huzurește râsul insidios și malițios, și peste iubirea ei coboară o ceață opacizându-i sentimentele, care ne împiedică să înaintăm în întâmpinarea dragostei.
Deși nu sunt de acord cu câteva idei, mi-a plăcut poemul.
Deși nu sunt de acord cu câteva idei, mi-a plăcut poemul.
Pe textul:
„Aglomerație urbană" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextUn sentiment inedit s-a dilatat și s-a multiplicat, cât mai încăpător cu putință, pentru a cuprinde în el toată lumea și toate lucrurile ce ne sensibilizează simțurile, în care s-a încastrat iubirea, ce are o față tristă și una veselă, pe care le afișează în societate alternativ.
Oamenii își dau tristețea de la unul la celălalt, până nu mai rămâne nimic din ea, și în golul căscat se insinuează anormalitatea, față de care oamenii sunt serioși și se lasă străbătuți de ea, căci cei mai mulți oameni râd la vederea normalității.
Oamenii își dau tristețea de la unul la celălalt, până nu mai rămâne nimic din ea, și în golul căscat se insinuează anormalitatea, față de care oamenii sunt serioși și se lasă străbătuți de ea, căci cei mai mulți oameni râd la vederea normalității.
Pe textul:
„îți scriu de pe o planetă îndepărtată" de Georgiana Mușat
0 suflu
Context