Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@mihaela-roxana-bobocMB
Mihaela Roxana Boboc
@mihaela-roxana-boboc
Poezie

Oameni de tinichea

1 min lectură·
Mediu
n-am mai scris
în mine o salcie mângâie pomeții nebuniei
de aici iubirea pare haina pe care o poți dezbrăca lejer
goliciunea e cel mai bun pansament
și râd. Da, între nopțile trasate cu creta zăpezii
cresc oameni de tinichea
cel mai banal sărut deschide toracele cu finețe de chirurg
orașul devine o arteră pulsând a viață
lumina cade inocent
pe trupuri însetate
să nu îndrăznești să mă uiți
nici măcar în claxoanele anotimpului rebel
nu se moare de două ori.
023.883
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
81
Citire
1 min
Versuri
13
Actualizat

Cum sa citezi

Mihaela Roxana Boboc. “Oameni de tinichea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-roxana-boboc/poezie/14061336/oameni-de-tinichea

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu✓
Oamenii de tinichea și-au ruginit mersul înspre ceva ce ar putea desemna destinul, dacă acesta ar fi perceptibil, palpabil și vizual, însă nu e și se pierde în negura viitorului și în genunea prezentului, și ne temem din ce în ce de nebunie, ilogic și absurd, și de ipostazele și manifestările lor patologice, căci ne umplem golurile cu substanțele eterogene ale superfluului, superficialității și indiferenței, și ne pansăm rănile cu râsuri demente.
Lumina cade indecent peste repulsii și idiosincrazii, distorsionând percepția realității, infestați cu scârbă existențială, care absoarbe nefiindul, ca un simulacru morbid, funest și funerar de panaceu.

0
@mihaela-roxana-bobocMBMihaela Roxana Boboc✓
Răzvan, mulțumesc pentru comentariul elaborat.
0