liniște

Lumea se învârte în van în jurul inutilității, desfășurată pe albia destinului în dezacorduri multiple, căci timpul absoarbe ființa chinuită și o duce cu el forțat înspre viitor, fiindcă fără el s-ar înveșmânta în nefiind, care a eliberat câinii lumii și aceștia mușcă psihicul labil, devastat de deprimări, și din el se scurge seva toxică.
Nu este liniște în poezia ta, căci se aud scrâșnetul copacilor, gâlgâitul timpului și lătrăturile cățelului pământului.

este doar o liniste aparenta :)
Multumesc Razvan si pentru acum si pentru mai devreme :)