Poezii

românia înseamnă acasă înseamnă pumnul de pământ care a traversat atlanticul acum 20 de ani românia este sângele care apă nu se face crucea părinților mei troița unde mă închinam pe

NGNuta Istrate Gangan

0

2

așa cum vorbești cu un copil atunci cand vrei sa-l trezești cum vorbești cu mama când este pe patul de moarte așa cum vorbești cu tine în chilia sufletului tău

NGNuta Istrate Gangan

0

0

mai greu este noaptea când singurătatea se cuibărește în celălalt fotoliu și coniacul rămâne neatins în pahar zâmbești cu zâmbetul de acum douăzeci de ani atunci când totul era simplu când

NGNuta Istrate Gangan

0

4

zilele deveneau tot mai scurte/nopțile tot mai adânci hidra își scotea pe rând capetele/rânjea cu toții colții tu credeai că așa se zâmbește n-a existat niciodată loc pentru frică dincolo de

NGNuta Istrate Gangan

0

0

la ce bun. Nimeni nu moare într-adevăr. Îi spăl îi îmbrac cu hainele cele scumpe apoi îi așez pe ape și îi las să plutească în voia valului. Uneori se întorc la mine.Unii sunt întregi alții

NGNuta Istrate Gangan

0

6

plouă de câteva zile orașul a început să miroase a dragoste probabil voi învăța să fumez acum când toată lumea renunță nu mai este chic/miroase urât chimioterapia este scumpă nu mă

NGNuta Istrate Gangan

0

1

te-aș fi decupat din scrâșnetul unei dureri care se zbătea să-mi scape din piept pasăre condamnată mult prea mult timp la colivie dacă n-ai fi existat te-aș fi desprins din coapsa unei

NGNuta Istrate Gangan

0

4

dorm puțin prea puțin pentru visul acesta uriaș care te ascunde în fiecare noapte gândurile negre îmi scrijelesc retina polaroidul inimii tale fierbinte încă se suprapune indecent peste inima

NGNuta Istrate Gangan

0

4

dimineața își deșiră oasele albe peste caldarâm ninge cu oameni de zăpadă desfigurați de cald ah ce iarnă frumoasă vom trăi dragostea mea singurătatea se întinde ca o plagă sub pielea uscată de

NGNuta Istrate Gangan

0

4

pe unii îi chema puțin mai devreme femeile boceau strigat își smulgeau basmalele bărbații doar clătinau din cap molfăind rugăciuni și înjurături printre dinții negri de tutun pe alții îi chema

NGNuta Istrate Gangan

0

2

e mai simplu decât crezi o pot diseca pe a mea o pot împărți în două jumătăți cu sânge viu susurând în aorte a ta a fost extirpată fără anestezie de un chirurg nebun nici prin cap nu-ți trece

NGNuta Istrate Gangan

0

4

încă ne mai atingem doi ghețari într-o antarctică oarecare încă ne mai aprindem două focuri care își ling rănile unul altuia rar tot mai rar doar atunci când singurătatea devine

NGNuta Istrate Gangan

0

4

îmi desface carnea crudă în felii își umple palmele cu mirare și nebunie adâncește înfășoară aprinde luna pe coapsa albastră a nopții mă cuprinde în pumni și soarbe însetat toată această mută

NGNuta Istrate Gangan

0

6

mă cauți dincolo de ochii dezgoliți de dorință și păcat dincolo de gratiile acestui prezent hăituit în care îți ispășești sentința exces în singurătatea-ți cronică îmi sugrumi umbra apoi o

NGNuta Istrate Gangan

0

0

această iubire nu are nici explicație nici cauză îi trăim doar efectul împotrivindu-ne ca și cum dacă ne-am acoperi ochii nu ne-ar crește gradul de sensibilizare al epidermei ca și cum n-am

NGNuta Istrate Gangan

0

4

tu umbră eu umbră tu daltă eu lemn tu litera albă eu singurul semn uitat într-o carte din care ai rupt filă cu filă când calm când abrupt petală petală mă vrea nu mă vrea mi-e

NGNuta Istrate Gangan

0

2

bărbatul din tine îmi urlă în sânge prin pori îmi respiră nevrotic dorința tu neștiut de nimeni te-ntruchipezi în zeu și te desprinzi de osul ce-ți macină ființa doar să mă ai că

NGNuta Istrate Gangan

0

0

nopțile se vând moi și lipicioase la prețuri de nimic fiecărui amator de tandrețuri felinare oarbe alungesc forme fugare gurile reci mușcă sânii fierbinți și moi striviți în corsete

NGNuta Istrate Gangan

0

2

gerul inimii tale nu m-a înspăimântat te-am iubit într-un iglu într-un timp înghețat pieptul tău piatră rece sânul meu tremurat secerat sub zăpadă de-un sărut defrișat așchii reci sânge

NGNuta Istrate Gangan

0

0

închide fereastra aprinde-o țigară fă focul te rog este frig astă-seară mai pune un bach mai zâmbește puțin mai soarbe-mi sărutul dintr-o cană cu vin va mai trece un an ca un mânz prin

NGNuta Istrate Gangan

0

0

pământul își înțelenește brazda sub copită securea rămâne o clipă suspendată ca o mirare ca o întrebare în așteptarea răspunsului apoi cade nemilos scrâșnit copacii devin așchii un vaiet

NGNuta Istrate Gangan

0

2

cuvintele acestea balast venin vomă cronică și acidă abținută îndelung forțată de toate disperările care ți-au trecut prin sânge nimic niciodată nu ar fi de-ajuns să-ți umple nevoia

NGNuta Istrate Gangan

0

1

creștea înăuntrul meu îmi răsucea venele se răzvrătea în sânge barbar izbind cu furie porțile ferecate zâmbea în fiecare dimineață privindu-mă din interior îmi înfiora sânii mușcați sub

NGNuta Istrate Gangan

0

0

arderi mocnite stingheri anotimp fără umbră toamna mușcă din trupul cald al verii galben inima mea a început să vorbească din nou

NGNuta Istrate Gangan

0

0

întunericul acesta vine ca un tâlhar îmi strangulează ultimul țipăt mă strânge în brațe precum un bărbat nedorit care miroase mult prea mult a coniac și tutun are ochi sticloși mâini

NGNuta Istrate Gangan

0

3

poate-ți vei aminti de-o poezie cu umeri verzi cu sâni rotunzi și calzi cu plete lungi o poezie neatinsă de nici un gând neaflată încă printre atâtea trăiri și ai să scrii cum niciodată n-ai

NGNuta Istrate Gangan

0

2

în liberty city* se moare în plină stradă în plină zi în plină inimă răsfrânt și însângerat pe zidurile pictate în graffiti se moare brusc în agonia prelungă a unei mame care și-a văzut ultima

NGNuta Istrate Gangan

0

1

îți adulmecă trăirea pasiunea viciul miroase sângele durerea se învârte în jurul tău neliniștit nerăbdător flămând dacă nu-l naști tu te naște el pe tine dacă nu-l distrugi te

NGNuta Istrate Gangan

0

4

nu mai ai tălpi palmele sângerează de parcă ai construit zidul plângerii cu mâinile goale de văzut ce naiba să mai vezi după ce crezi că le-ai văzut pe toate (nu mai știi dacă ochii tăi sunt

NGNuta Istrate Gangan

0

1

aș fi vrut să te întâmpin simplu cu deznădejdile despletite pe umeri așa cum mi-aș fi întâmpinat sufletul rătăcit întors acasă după îndelungi peregrinări aș fi vrut să te cuprind în

NGNuta Istrate Gangan

0

8

să fugi de mine cât mai ai timp femeie nu-mi lăsa ochii să te cotropească gura să te prindă în orgie palma mea mângâie palma mea arde apoi intră adânc pe sub piele îți răsucește venele îți

NGNuta Istrate Gangan

0

0

1. amintirile despre tine nu vin niciodată singure cum să-ți spun să mă înțelegi tu care n-ai știut cum să desparți ploaia de furtună tu care n-ai știut că râdeam în hohote doar pentru că

NGNuta Istrate Gangan

0

4

poemul acesta are încheieturi crestate priviri arse de atâta lumină buze vineții înfrigurat părăsit pustiu poemul acesta așteaptă să fie scris cu sânge pe o piele mai albă decât

NGNuta Istrate Gangan

0

2

tu faci dragoste scrâșnit și adânc să-ți scoți demonii care îți aleargă prin sânge flămânzi și furioși distrugi echilibrul dintre da și nu cu un singur gest un monstru tandru așteaptă

NGNuta Istrate Gangan

0

0