eu nu îmi îngrop niciodată morții

nu ca întregitor al ființării
ci doar o sculă în căutarea plăcerii
lipsit de interes după
inutil ca un mort
e pus la păstrare în plutirea vremelnicei uitări
bun la vremi de strâmtoare
poemul nestatornicei iubiri l-aș defini
sau al dragostelor experimentale
ogoitoare de curiozități și atât
interesantă introspecție în sexualitatea seminină
diagnostic prezumtiv
frigiditate

citit cu interes. Ioan.

Multumesc pentru citire si comentariu, dat nu sunteti singurul care nu ati ,,prins,, aceasta poezie.
Nicio treaba cu barbatii, cu folosirea sau inutilitatea lor:)

confesiune religioasă paradoxală cu elemente sugestive ca o țesătură de stări eterodoxe și panreligioase într-un singur text succint. capătă forța comunicării unui adevăr de credință lirizat de sine.
morții element figurativ pare să fie mai puțin utilizabil deoarece metaforic rămâne doar cei plecați sau îndepărtați
ritualul spălări și naturalețea negarii doliului și a îngropării sunt forme de a pune naturalul în prim plan.
un poem abisal

Dacă “nimeni nu moare într-adevăr”, înseamnă că după moarte trăim o altă viață, înseamnă că și tu crezi în legile karmei și în avatarurile care ne garantează nemurirea și fac din efemer o fațetă a nimicului.
Nu mi-ar place deloc să am grijă de morți, să-i “spăl”, să-i îmbălsămez, să-i îmbrac, psihicul meu ar privi cu repulsie și idiosincrazie astfel de practici.

multumesc:)

e metafora cat cuprinde:))
N-a murit nimeni cu adevarat :) Multumesc de trecere