Poezie
lasă-mă să-ți cresc o inimă
1 min lectură·
Mediu
e mai simplu decât crezi
o pot diseca pe a mea
o pot împărți în două jumătăți
cu sânge viu susurând în aorte
a ta a fost extirpată fără anestezie de un chirurg nebun
nici prin cap nu-ți trece cine ține un scalpel în mâna zilele astea
hai
lasă-mă să îți cresc o inimă nouă din carnea aceasta a inimii mele
apoi
într-o altă viață
când tu nu vei mai fi doar bărbatul decupat din fotografia de nuntă a altei femei
când eu voi fi doar o fantomă prelungă și duioasă
inimile noastre se vor îndrăgosti la primul zvâcnet
044.427
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nuta Istrate Gangan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Nuta Istrate Gangan. “lasă-mă să-ți cresc o inimă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nuta-istrate-gangan/poezie/14078175/lasa-ma-sa-ti-cresc-o-inimaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OADistincție acordată
cuvântului tău, Nuța, care de fapt este așa de fragil încât rupe inimi. o altfel de îndrăgosteală, prin dăruire maximă, lucru care duce inevitabil către nivelul fantasticului.
mi se pare că te transformi în propria dorință de a face totul pentru o dragoste adevărată, reciprocă și eternă.
iar asta nu poate fi decât frumos!
mi se pare că te transformi în propria dorință de a face totul pentru o dragoste adevărată, reciprocă și eternă.
iar asta nu poate fi decât frumos!
0
RRÎn lipsa inimii, extirpată fără anestezie de un chirurg nebun, sentimentele și iubirea se reorientează către suflet, care-i preia funcțiile, iar într-o altă viață e posibilă grefarea unei inimi noi în spațiul rezervat inimii vechi, acum gol.
Iubirea crește în zvâcnetul a două inimi, ce se sincronizează și rezonează perfect.
Iubirea crește în zvâcnetul a două inimi, ce se sincronizează și rezonează perfect.
0
NGva multumesc :)
0
Despre cum arată bărbatul decupat din fotografia de nuntă a altei femei, ei, iată o adevărată provocare!
Aș vrea să văd mai jos râuri întregi de răspunsuri, de variante...
Până la urmă, poezia înseamnă doar să ai habar, cât de cât, să îmbini cuvintele într-o formă firească.