Poezie
celuloid
1 min lectură·
Mediu
dorm puțin prea puțin
pentru visul acesta uriaș
care te ascunde în fiecare noapte
gândurile negre îmi scrijelesc retina
polaroidul inimii tale fierbinte încă
se suprapune indecent
peste inima mea de celuloid
nu-mi mai încapi sub piele
te despici în așchii demențiale
ieși prin pori prin orbite
distrugi fiecare particulă care părea indestructibilă
degetele mele cresc prelungiri nefirești
te agăț și te trag înapoi
lumea noastră devine din nou rotundă
toate cicatricile se desfac și urlă de durere
tu numai atunci îmi zâmbești
îmi spui te iubesc știi asta te iubesc
și iar te prind în visul acesta prea mare
pentru niște insomnii atât de intense
043504
0

Poezia eliberează durerea indusă de „gândurile negre” ce „înjunghie retina”.