Poezie
alchimistul
1 min lectură·
Mediu
întunericul acesta vine ca un tâlhar
îmi strangulează ultimul țipăt
mă strânge în brațe
precum un bărbat nedorit
care miroase mult prea mult
a coniac și tutun
are ochi sticloși mâini aspre
atingerea lui răscolește și doare
dar știu că niciodată n-am fost atinsă așa
împotriviri inutile
mă învăluie avid
provocat de gustul sângelui crud
pleoapele grele
acoperă ultima fantă de lumină
îl las să mă dezbrace de piele
să-mi desprindă oasele să mă întoarcă pe dos
să-mi descătușeze ultimele păcate
uitate în colțul acela întunecat
din inima mea
032.949
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nuta Istrate Gangan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Nuta Istrate Gangan. “alchimistul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nuta-istrate-gangan/poezie/14054301/alchimistulComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
"precum un bărbat nedorit
care miroase mult prea mult
a coniac și tutun"
--> "precum un bărbat mirosind a coniac și tutun, ci ochi sticloși, mâini aspre"
Aș scoate "grele" și "avid", iar finalul l-aș vedea astfel:
"uitate în colțul acela întunecat
din inima mea"
-->
"uitate în colțul acela
de inimă".