Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Uroborus

1 min lectură·
Mediu
plutește pe mările vidului pur
corabia ce-și devoră catargele
prin frunze vântul sfâșie zalele
oaselor albe de consemn clar-obscur
prin râpe roșii se-ncing agapele
gasteropodelor în rut de velur
răsar în zori din coapsa lui Epicur
și iarba surzilor și ciclamele
inelele strâng ca-n lanțuri mișcarea
o ard în cuptoare până plesnește
în aur se schimbă plumbul și sarea
și-n poem privirea mută de pește
te uită Ova se zbuciumă marea
când sinele pe sine nu-l mai rostește
012133
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
78
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

holobaca gheorghe. “Uroborus.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/holobaca-gheorghe/poezie/14061257/uroborus

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRR
razvan rachieriu
Vidul din interstiții transcendentale este umplut cu nimic pur, așa cum vidul dintre două gânduri consecutive conține hiatusuri, căci nu gândim continuu și rectiliniu, ci intermitent și cu oscilații, ce variază gândirea de la pozitiv la negativ, de la letargic la febril, cu categorii de gânduri mici, medii și mari, unele mediocre și vetuste, altele de calitate și inedite.
Când sinele pe sine nu-l mai rostește, ne pierdem reperele normalității și deviem de la cursul destinului nostru, iar sistemul uman își dereglează mișcarea ordonată a elementelor sale și se impregnează în interior cu haos.

0