Poezie
Uroborus
1 min lectură·
Mediu
plutește pe mările vidului pur
corabia ce-și devoră catargele
prin frunze vântul sfâșie zalele
oaselor albe de consemn clar-obscur
prin râpe roșii se-ncing agapele
gasteropodelor în rut de velur
răsar în zori din coapsa lui Epicur
și iarba surzilor și ciclamele
inelele strâng ca-n lanțuri mișcarea
o ard în cuptoare până plesnește
în aur se schimbă plumbul și sarea
și-n poem privirea mută de pește
te uită Ova se zbuciumă marea
când sinele pe sine nu-l mai rostește
012.138
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- holobaca gheorghe
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 78
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
holobaca gheorghe. “Uroborus.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/holobaca-gheorghe/poezie/14061257/uroborusComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Când sinele pe sine nu-l mai rostește, ne pierdem reperele normalității și deviem de la cursul destinului nostru, iar sistemul uman își dereglează mișcarea ordonată a elementelor sale și se impregnează în interior cu haos.