Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Arhipeleagul Eros

1 min lectură·
Mediu
Arhipeleagul Eros
păsările zboară din sentiment
iubesc acoperișul incendiar al Africii defect
norii se rostogolesc pe cerul translucid
ca niște epave pe fundul plin de corali
al oceanului livid
muți colorați alunecoși peștii
rotesc aripile timpului transexistențial
se mai scufundă un titanic nesapiențial
ca niște sublime mori de vânt
ne macină iubirile /nisipuri jilave în gând /
închisori cu gust sau miros de corpuri
asudate
inimi rupestre capcane de sentimente fade
străzile strâmte ademenesc trecători
autobuzul iubirii trece prin hâde gări
câinii comunității adoră lătratul
cerșetori scumpi la vorbă delimitează pătratul
existenței cu tocuri aplatizate vom evada
în arhipelagul iubirilor nesodomizate
ehei ce sentimente
se scurg pe asfaltul încins
miorlăie languros iubirea ce abia mi s-a prescris
în doze letale pentru oricine
din viscerele mele iubirea mi te cere pe tine
023193
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
131
Citire
1 min
Versuri
25
Actualizat

Cum sa citezi

Angi Cristea. “Arhipeleagul Eros.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/angi-cristea/poezie/14061648/arhipeleagul-eros

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Iubirile respinse de suflet, sau ale căror dimensiuni nu încap în spațiile lăuntricului, umplut cu non-iubire, desfășurată într-o non-lume, guvernată de un non-eu, își depun esențele în Arhipeleagul Eros, fecundate de timpul transexistențial.
Din cerșetori fug sufletul, gândirea, spiritul, rațiunea, înspăimântate de hidoșenia vieții care o duc, în care doar umilința crasă huzurește, și rămâne doar un eu stupid și meschin, din motiv că nu a fost acceptat de nicio ființă.
0
@angi-cristeaACAngi Cristea
Mulțumesc pentru comentariu.Sunt onorată. Ați surprins foarte bine stările eului liric,dar neacceptarea de către nicio ființă este de fapt pierderea din orgoliu a unei ființe unice.Iubirea nu se vinde la tavernă și orice ființă, cerșetor sau câine, simte iubire,numai că nu acea iubire pe care a pierdut-o, a familiei, a stăpânului.Umanitatea nu oferă iubire, solicită, divinitatea oferă. Sacru versus profan.Mulțumiri si respect, domnul Răzvan Rachieru.
0