RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Creația este bogăția nemăsurată a unui artist, peste care nu se poate depune praful timpului, nu se poate pierde, ci doar mări cantitativ și calitativ, iar singurele lucruri reale din toți acești ani fac abstracție de fericire sau nefericire, plenitudine sau tern, realizare sau eșec, căci printre ele iluminează poeziile.
Lipsa somnului induce albul nopților și negrul vocilor care vorbesc în mintea ta cu nerușinare, în mod grobian și cu impertinență.
Lipsa somnului induce albul nopților și negrul vocilor care vorbesc în mintea ta cu nerușinare, în mod grobian și cu impertinență.
Pe textul:
„Nopțile albe și vocea lor neagră." de Bot Eugen Iulian
0 suflu
ContextSecunda fără vertebre s-a încolăcit sub formă de spirală pe axa vieții, iar dimensiunea ei infinită transfigurează timpul, care caută să aducă transcendența în spațiile telurice, cu transcendentul ce încearcă să curbeze lumina în van, căci sonoritățile ei pătrund în timpanul universului.
Lumina ne volatilizează visele și coșmarurile, pune în iriși realitatea ramificându-se în concepte obiective, și sparge oglinda ce reflecta tenebrele, creându-și propria oglindă, în care te vezi epurat de sinistru, lugubru și morbid.
Lumina ne volatilizează visele și coșmarurile, pune în iriși realitatea ramificându-se în concepte obiective, și sparge oglinda ce reflecta tenebrele, creându-și propria oglindă, în care te vezi epurat de sinistru, lugubru și morbid.
Pe textul:
„Pelerinaj prin templele clipei" de Maria Elena Chindea
0 suflu
ContextLIVIU
Ai introdus matematica cu pseudo-raționamentul tău format din fragmente eterogene disparate, fără verbe, fără coloană vertebrală lingvistică, fără substanță gnomică, exprimarea ta este puerilă în care mă întrebi, cu virulență ce-i drept, așa cum un copil își întreabă tatăl.
Ai introdus matematica cu pseudo-raționamentul tău format din fragmente eterogene disparate, fără verbe, fără coloană vertebrală lingvistică, fără substanță gnomică, exprimarea ta este puerilă în care mă întrebi, cu virulență ce-i drept, așa cum un copil își întreabă tatăl.
Pe textul:
„Lucruri ciudate. Mine însumi în fațete temporale" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextAr fi interesant să ne închinăm celor patru elemente primordiale : aer, apă, foc și pământ, și să le acordăm fiecăruia în parte statutul de zei, în aer să stea lumina, în apă viața, în foc purificarea și pe pământ toți oamenii.
Din rănile durerii făcute de sulițele luminii, să creăm substanța finală și definitivă pe care să o turnăm în matrițele vieții.
Din rănile durerii făcute de sulițele luminii, să creăm substanța finală și definitivă pe care să o turnăm în matrițele vieții.
Pe textul:
„sura15" de Djamal Mahmoud
0 suflu
ContextSunt lucruri pe care le simți zvârcolindu-se pentru a ieși la suprafață și a fi dezvăluite, însă nu le poți spune decât prin acordul poeziilor proprii, te amăgești învârtindu-te zi de zi în același cerc al iluziilor, iar realitatea te izbește în plex, când intuiești că ceilalți te privesc ca și cum ai deraiat de pe șinele vieții.
Frica trece prin noi ca o ață prin urechile acului, iar după ce ne coasem cu ea buzunarele rupte și gaica de geaca de piele cu care ne îmbrăcăm rizibilul pentru a nu fi persiflați, ar trebui să o rupem, să rămână doar acul cu care să înțepăm gândurile recalcitrante.
Felicitări ! Ești un maestru.
Frica trece prin noi ca o ață prin urechile acului, iar după ce ne coasem cu ea buzunarele rupte și gaica de geaca de piele cu care ne îmbrăcăm rizibilul pentru a nu fi persiflați, ar trebui să o rupem, să rămână doar acul cu care să înțepăm gândurile recalcitrante.
Felicitări ! Ești un maestru.
Pe textul:
„cabernet sauvignon" de Leonard Ancuta
Recomandat0 suflu
ContextDacă tot ce faci se întoarce împotriva ta, ar fi util să întorci spatele acelor lucruri și fenomene anti, ce-ți blamează ființarea, să întorci spatele lumii ce produce resentimente față de tine și care-ți stigmatizează entuziasmul până decazi în dezabuzare, căci oamenii cred că levitezi de fericire, însă de fapt cauți să-ți mângâi rănile, pentru a se închide zgomotos ca niște uși.
Viața e un ocean adânc, pe epiderma căruia stă nisipul nefiindului, iar la suprafața lui înoată oamenii căutându-și insula proprie numită destin.
Viața e un ocean adânc, pe epiderma căruia stă nisipul nefiindului, iar la suprafața lui înoată oamenii căutându-și insula proprie numită destin.
Pe textul:
„despre vii numai tăcere" de Neagu Raluca
0 suflu
ContextOmul raportat la transcendent, e o entitate materială supusă dualităților minte-suflet și rațiune-sine, care este adaptabilă și alterabilă și care, dacă le-ar avea pe toate, ar înțelege divinitatea, însă nu și pe Dumnezeu, fiindcă nu ar poseda veșnicia, atributul Creatorului.
Însă omul nu le poate avea pe toate, indiferent de înălțimea spiritului sau de greutatea adevărului pe care-l târăște prin viața din care a făcut o trăire alambicată, întortocheată și confuză.
Însă omul nu le poate avea pe toate, indiferent de înălțimea spiritului sau de greutatea adevărului pe care-l târăște prin viața din care a făcut o trăire alambicată, întortocheată și confuză.
Pe textul:
„Apa nova, lumea e veche, iar omul e un animal adaptabil și adăpabil" de Bot Eugen Iulian
0 suflu
ContextÎn spatele halatului alb care operează boala cu intrumentele adevărului dezvăluind sănătatea mintală, care operează amintirile dezmembrate, care se retrage în citadela sa operând intimitatea de rezidurile socialului, poate fi un medic care susține, întreține și impulsionează sănătatea în dauna bolii, poate fi un suflet, ca un pahar de plastic aproape transparent și rotund, poate fi o lumină dăruindu-se altruist și filantropic oamenilor și poate fi un ideal ale cărui țesuturi utopice sunt grefate pe om pentru a-l impulsiona în viață.
Felicitări !
Felicitări !
Pe textul:
„o părăsire" de Petru Teodor
0 suflu
ContextTot viață se numește acea pulsație disonantă de urlete care îngenunchează chiar și aerul, acea flagelare a deznădejdilor pe spatele existenței, acea arie care înglobează ființe de fier ruginit, de lemn despicat, de sticlă crăpată, acel pământ în care scormonesc demonii creați de angoase, ipohondrii și deprimări, acea frică care dislocă structurile normalului și firescului, acel stigmat în privire, acele oglinzi care reflectă invers ființa.
Tot viață se numește mersul în genunchi pe cioburi, urmând calea unui zeu beat.
Tot viață se numește mersul în genunchi pe cioburi, urmând calea unui zeu beat.
Pe textul:
„[S-a ridicat din o mie de greșeli și a început să umble.]" de Daniel Dăian
0 suflu
ContextAi adunat toate cuvintele imaginabile de dragoste, le-ai aglutinat pentru a forma un singur cuvânt în care să încapă toate iubirile oamenilor, însă nu a fost de ajuns, fiindcă iubirile creau lanțuri din doi în doi, și atunci ai spart în continuitatea iubirilor pauze, hiatusuri, intervale, în care ai pus formele eterogene ale libertății.
Dacă viața ar fi un robot imens, oamenii ar fi elemente mecanice din acest robot, iar arta ar fi redusă la un algoritm complex, înregistrat în memoria mecanismului electronic.
Dacă viața ar fi un robot imens, oamenii ar fi elemente mecanice din acest robot, iar arta ar fi redusă la un algoritm complex, înregistrat în memoria mecanismului electronic.
Pe textul:
„Jochen II" de Miruna Gavaz
0 suflu
ContextNu mi-a plăcut repetarea excesivă a verbului sunt, care a devenit clișeu, fiindcă orice poet caută să-l ocolească din vocabularul poetic, astfel că structura poeziei este susținută pe acest cuvânt sunt, mă duce cu gândul la o vilă cu multe etaje, însă cu fațadă inestetică, ternă, simplă.
Ultimul vers l-aș fi scris așa :
Moartea este postludiul unui cântec de dor.
Ultimul vers l-aș fi scris așa :
Moartea este postludiul unui cântec de dor.
Pe textul:
„Sunt carnea care tremură" de Ionut Acrudoae
0 suflu
ContextTrăiești în recluziunea lumii, care ți-a acaparat tainele pe care le-a profanat în simulacre și iluzii ale căror voci discordante și stridente decojesc tăcerea în care s-a refugiat bunul-simț și care-și crește munții ca niște obstacole imense puse în calea neadevărurilor, blasfemiilor și discordiilor.
Săruți icoana așezată pe partea luminoasă, sacrosantă a vieții ce crește și evoluează din îmbinarea religiei cu misticismul, însă ea este roasă pe margini de dinții insidioși ai lumii laice.
Săruți icoana așezată pe partea luminoasă, sacrosantă a vieții ce crește și evoluează din îmbinarea religiei cu misticismul, însă ea este roasă pe margini de dinții insidioși ai lumii laice.
Pe textul:
„de profundis" de enea gela
0 suflu
ContextPrezentul nu este legat de viitor, căci nu poate fi legat de ceva ce nu există, doar proiecțiile ambițiilor și idealurilor noastre definesc un spațiu intuibil, însă inexistent.
Percepi nedreptatea ca o maree care ne inundă ființa, pe care o extragi din lumea în degringoladă, și încerci să o transformi prin alchimia versurilor în dreptatea absorbind adevărurile imanente ființării.
Percepi nedreptatea ca o maree care ne inundă ființa, pe care o extragi din lumea în degringoladă, și încerci să o transformi prin alchimia versurilor în dreptatea absorbind adevărurile imanente ființării.
Pe textul:
„Intrarea în gol" de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextDacă ar fi să guvernezi lumea, ai căuta consilieri printre bărbații cu mușchi de poem, cu mușchi impresionanți de gândire, cu mușchi care să pună în valoare frumusețea, cu mușchi de adevăruri perene, cu logoree mușchiuloasă și cu privire ce mușcă din oponent, căci ei poartă pe umeri o planetă ușoară ca aerul, fiindcă au expulzat omenirea în lumină, ce i-a deposedat pe oameni de greutate.
Însă, pentru că nu o guvernezi, încerci să stăpânești toate poemele, cărora le creezi o planetă, pentru a fi regina lor.
Însă, pentru că nu o guvernezi, încerci să stăpânești toate poemele, cărora le creezi o planetă, pentru a fi regina lor.
Pe textul:
„am și eu un if" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextLumea privește cu neputință și înspăimântare tăvălugul vremii, care antrenează toate obstacolele prăvălite peste ființa debusolată, măcinând ca o moare de vânt gândurile superflue, în van.
Ai strâns din nisipul cu care este împroșcată viața, corpusculi de speranță, care nu sunt de ajuns pentru a schimba întunecimea existenței, prin care colcăie durerea în căutare de aliați, cu scopul de a obnubila normalitatea.
Ai strâns din nisipul cu care este împroșcată viața, corpusculi de speranță, care nu sunt de ajuns pentru a schimba întunecimea existenței, prin care colcăie durerea în căutare de aliați, cu scopul de a obnubila normalitatea.
Pe textul:
„Am tot căutat" de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextÎn vene s-au aprins reclame cu neon, pentru a vedea sângele puternic vascularizat de o femeie, care făcea streap-tease cu sentimentele, și-a pictat săruturile în formă de rai, însă în culorile iadului, iar în sexul ei, din filigrane de argint oxidat, se ating două universuri polarizate, conștiente sau inconștiente, gândite sau doar imaginate.
Prin atingerea calină, orice durere se face lumină sfântă, iar din sexul ei crește o iarbă până atinge cerul, la umbra căreia faceți dragoste pe săturate.
Felicitări !
Prin atingerea calină, orice durere se face lumină sfântă, iar din sexul ei crește o iarbă până atinge cerul, la umbra căreia faceți dragoste pe săturate.
Felicitări !
Pe textul:
„blind date" de Leonard Ancuta
0 suflu
ContextZiua șerpuiește prin aerul îngreunat de lumină, ne privește direct în față, cu franchețe și fără ipocrizie, pentru a percepe schimbările din noi, ne-a luat țipetele absurde și anormale și le-a contorsionat, iar când asfințitul se insinuează nerăbdător și turbulent, ziua se deplasează pe cealaltă parte a planetei.
Viețile se cațără una peste alta, căci spațiul nefiindului e plin până la refuz de sumedenie de entități, iar viețile care cad se scurg prin rezervorul nopții în neant.
Viețile se cațără una peste alta, căci spațiul nefiindului e plin până la refuz de sumedenie de entități, iar viețile care cad se scurg prin rezervorul nopții în neant.
Pe textul:
„Yams" de Violeta Florentina Ion
0 suflu
ContextO femeie girofar îți reglează orgasmul, lumina girofarului pulsează în ritmul acuplării corpurilor, vrei să o îngropi în vise erotice, care sunt pe cale de dispariție, din cauza insomniei pe care o suporți din ce în ce mai greu.
Din moment ce flăcările vorbelor nu reușeau să ilumineze decât o mică parte din pustietatea dintre voi, înseamnă că iubirea nu s-a manifestat integral și desăvârșit, că eroticul nu are esențe prodigioase și că o parte din ea s-a retras în muțenie.
Din moment ce flăcările vorbelor nu reușeau să ilumineze decât o mică parte din pustietatea dintre voi, înseamnă că iubirea nu s-a manifestat integral și desăvârșit, că eroticul nu are esențe prodigioase și că o parte din ea s-a retras în muțenie.
Pe textul:
„Mă grăbeam" de Simion Cozmescu
0 suflu
ContextDintre două rele o alegi pe a treia, învăluită în echivoc, confuz și neclar, pentru a nu i se vedea efectele nocive, nefaste și funeste, în acest caz oglinda în care se privea sinele este spartă și ea reflectă mistificat aburul dens în care s-a travestit sufletul, căci o viață ineficientă își dislocă structurile în zadar, van și superfluu, pe când o viață sinusoidală alternează emoțiile pozitive cu angoasele, încrederea în sine cu anxietatea, iar o viață palpitantă face slalom printre obstacole, urmând aventura spiritului prin spațiile realității.
O poezie atât de bună, complexă și expresivă, încât tot ce e poetic în mine palpită, vibrează, zvâcnește și pulsează puternic.
O poezie atât de bună, complexă și expresivă, încât tot ce e poetic în mine palpită, vibrează, zvâcnește și pulsează puternic.
Pe textul:
„marketing" de Anghel Geicu
Recomandat0 suflu
ContextIOAN
Parcă mi-ai dăruit infinitul prin intermediul cuvintelor din comentariu, cu care să-mi bandajez rănile sufletești, spirituale și psihice, fiindcă aprecierea ta la superlativ a poeziei proprii mi-a produs o încântare sublimată, pe care mi-e greu s-o descriu, căci la flăcările cuvintelor tale îmi încălzesc sinele poetic, care îți așteaptă și alte comentarii, pentru a se umple cu substanța lor lingvistică.
Cu prietenească iubire, Răzvan.
Parcă mi-ai dăruit infinitul prin intermediul cuvintelor din comentariu, cu care să-mi bandajez rănile sufletești, spirituale și psihice, fiindcă aprecierea ta la superlativ a poeziei proprii mi-a produs o încântare sublimată, pe care mi-e greu s-o descriu, căci la flăcările cuvintelor tale îmi încălzesc sinele poetic, care îți așteaptă și alte comentarii, pentru a se umple cu substanța lor lingvistică.
Cu prietenească iubire, Răzvan.
Pe textul:
„Infinitul. Orb și surd" de razvan rachieriu
0 suflu
Context