Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Apa nova, lumea e veche, iar omul e un animal adaptabil și adăpabil

1 min lectură·
Mediu
care nu le poate
avea pe toate
indiferent de
înălțime sau de
greutate.
Și dacă are
datorii,
n-are apă.
Și dacă
are apă,
n-are cărucior,
și dacă
are cărucior,
are de făcut
un drum până
la izvor,
și dacă
n-are un izvor,
are de cărat
în spate
o umbră
cu o greutate
de câteva morți
îmbuteliate,
și dacă n-are
de înălțat
o lună plină
până la cea goală,
are de căzut
într-o groapă
secată de viața
nasoală.
Apa nova,
lumea e veche,
iar omul
e un animal
adaptabil
și adăpabil
care nu le poate
avea pe toate,
indiferent de
înălțime
sau de greutate …
https://youtu.be/2qWyKGxpZJE
16.04.2015
16:05
022.164
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
107
Citire
1 min
Versuri
46
Actualizat

Cum sa citezi

Bot Eugen Iulian. “Apa nova, lumea e veche, iar omul e un animal adaptabil și adăpabil.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bot-eugen-iulian/poezie/14069612/apa-nova-lumea-e-veche-iar-omul-e-un-animal-adaptabil-si-adapabil

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Omul raportat la transcendent, e o entitate materială supusă dualităților minte-suflet și rațiune-sine, care este adaptabilă și alterabilă și care, dacă le-ar avea pe toate, ar înțelege divinitatea, însă nu și pe Dumnezeu, fiindcă nu ar poseda veșnicia, atributul Creatorului.
Însă omul nu le poate avea pe toate, indiferent de înălțimea spiritului sau de greutatea adevărului pe care-l târăște prin viața din care a făcut o trăire alambicată, întortocheată și confuză.
0
@bot-eugen-iulianBIBot Eugen Iulian
„În Iad încă există o speranță de mântuire, în Rai însă niciuna. Și niciodată.” Fără încercările la care ne supune, viața ar deveni insuportabil de searbădă și plictisitoare. Lupta, dramatismul, lipsurile și, de ce nu, excesele în trăiri sau trăirile excesive - toate acestea constituie sarea și piperul vieții.


Mulțumesc de trecere și pentru semn,

Eugen

14:23




0