Poezie
Stimată doamnă, nestemata altuia (II).
2 min lectură·
Mediu
Bună ziua! Mă bucur să vă revăd! Ce mai faceți?
Văd că ați renunțat la pantofii cu tocuri înalte
și nu mai sunteți atât de dezechilibrată. Totuși
nu înțeleg de ce sau de cine vă ascundeți
în spatele acestor pantaloni cazoni?
Nu vă este cumva frig acum în plină vară
când ceilalți transpiră trăind și mor
de căldură? Sau poate v-ați pus pe foc toate
fustele și rochiile de vară iar rugul nu a reușit
să vă încălzească și să vă doară
nici pe dinăuntru nici pe dinafară?
Sau poate ați ales să vă ascundeți în spatele
acestor pantaloni cazoni pentru că vă este frică?
Poate acești minunați pantaloni au rolul de a
ascunde o lipsă? Lipsa unor cicatrici spre exemplu.
Acele urme adânci pe care ar fi trebuit să le lase
în urmă niște pași ascuțiți pași care au însoțit
umbra de fier a domnului Ilizarov în drumul său
anevoios spre steaua sănătății dumneavoastră.
Acești pantaloni minunați care au rolul de a ascunde
ceea ce n-ați avut niciodată și ceea ce ați furat
nu demult. Plânge spitalul după dumneavoastră
stimată doamnă pentru că ați uitat din nou să vă
luați medicația. Poetul însă nu crede în lacrimi
nici în pornirile dumneavoastră bovarice.
18.09.2015
07:50
094491
0
F-
