Culme a insomniei sau tăcere pentru trezit oamenii mari.
Iarnă blândă efect de seră și o seară continuă în care același soare violet arde violent deasupra frunzelor ce se aprind și cad cuprinse de flăcări în arderea lor plutind o vreme deasupra
Hackerițe cu hachițe (II)
trec de agenții solari și întunecă ziua la față vocea ei galbenă anunță cod portocaliu un punct luminos trece pulsând din verde în roșu încerci să asculți de vocea rațiunii și îți auzi
Singurătatea, suprema defensivă, alege mereu negrele (II).
Joci cu ea șah și ea se joacă cu tine o ataci ziua cu vise și noaptea cu gânduri o ataci și ea se apără făcând rocada o ataci cu toată lumea de partea ta o ataci încontinuu ea se apără stând
Chișinău-bucurești-chișinău; bucurești-chișinău-bucurești. Umbre-om-spații; umbre-om-spații (VIII).
Blocat între vămi înaintezi prin întuneric faci drumuri dus-întors pe marginea interioară a unui cerc vicios drumuri care te duc înainte drumuri care te întorc înapoi drumuri pe care le urmezi
Culmi ale insomniei sau cântec de adormit oamenii mari.
Să stai și s-asculți seară de seară până noaptea târziu cum vântul fluieră prin oamenii locuiți de pustiu în speranța că poate vei auzi într-o noapte rea sau într-o bună zi o melodie
Undeva între uzina alfa și căminul omega
rătăcesc prin labirintul de stradele al copilăriei mele pline de lipsuri și de toate cele pășesc pe trotuare minate printre gropi și inspectorate umblu ca un nebun sentimental printre bețivi și
Blocate între blocuri, se zbat niște uși sublunare în întuneric.
Uși care scârțâie. Uși care se deschid doar pe jumătate. Uși întredeschise între dincolo și dincoace. Uși întredeschise care nu se închid până la capăt niciodată. Uși întredeschise asaltate zilnic
Blocată între blocuri, se zbate o pasăre căzută din lună (III).
Dedesubt un arbore își crește vuietul până la întuneric. Vuietul arborelui întunecă noaptea la față. Deasupra strălucește fața nevăzută a lunii. Cineva se strecoară în spatele tău prin ușile
Blocată între blocuri, se zbate o pasăre căzută din lună (II).
Pe timp de ploaie noaptea întunericul devine mai dens iar timpul se oprește în loc pregătit să o ia în sens invers. Blocată între blocuri se zbate o pasăre căzută din lună și tu rătăcești prin
Napocalipsă personală.
Mersul pe jos până sus până dincolo de belvedere apoi înapoi și din nou înainte fără cuvinte printre cetățenii extrem de tăcuți într-o singurătate extremă mersul pe jos din gară până în pub și de
Adjică.
Ieși scârbit din hipermarket după ce ai bântuit ca un înger renegat printre rafturi și îți spui că e timpul să te duci la mama dracului. Ieși din hipermarket și îți spui că nu o să mai
Napocalipsă personală.
Mersul pe jos până sus până dincolo de belvedere apoi înapoi și din nou înainte fără cuvinte printre cetățenii extrem de tăcuți într-o singurătate extremă mersul pe jos din gară până în pub și de
Stalker (VII).
O pauză de un minut între două ecografii când centrul lor de atenție se întretaie cu privirea ta periferică până la sânge o pauză de un minut între două drumuri unul dus celălalt întors când
În fiecare dimineață când
oamenii se duc la muncă să lucreze Michi se urcă în mașină și se duce la Duță. Să-i lucreze. Astfel lumea se recreează. În fiecare zi și în fiecare noapte. dumnezeu
Hackerițe cu hachițe
niște nefericite pline de ură și goale pe dinăuntru ce se iau în serios și se bagă în seamă zâmbesc flirtează se rup în figuri dar dincolo de aceste măști și de acest fard sunt lipsite de
Semnul tare și semnul moale, și alte taclale (II).
Mergem la aceeași terasă de lângă casă ne abandonăm sacoșele pe un scaun merg la ghișeu fac comandă plătesc te așezi la o masă mă pun la coadă aștept cu bonul în mână mă aștepți cu o umbrelă
Stalker (VI).
Stau în fund pe un teanc de dovezi și mă uit pe fereastră. E mijloc de vară și afară e ceață. Dincoace de ea – plouă cu vorbe iar lumea se lasă dusă de val. La dracu` în praznic. Dincolo de toate
Stalker (V).
Stai în picioare cu spatele drept în spatele unei linii stai față în față cu ei alături de artilerie pregătit să lansezi o ghiulea asculți cum trec secundele îți asculți pulsul aștepți să-ți vină
Bowling.
Azi vom juca bowling alături de domnul Lebowski vom învăța din mers regulile vom cunoaște noi oameni ne vom cunoaște mai bine îi vom lăsa pe alții să ne cunoască ne vom uita la bile ne vom lăsa
Noi doi
formăm un unghi drept. Noi suntem cuplul perfect tot așa cum au fost pe vremuri ghilotina și eșafodul. Ferește-te din drumul meu șerpoaico altfel te forfecăm.
Stalker (IV).
Urme albe pe un drum negru. Urme negre pe un drum alb. Urme pe drum. Urme de pași. Pașii din urmă. Urme și umbre. Urme sublunare. Umbre sub soarele negru. Umbre de urme și urme de umbre. Urme
Stalker (III).
Și uite cum din nou îți vine un prieten de studenție și se așează lângă tine la masă îți dă o țigară tu o aprinzi și îți dai capul pe spate el trage un fum și își dă ochii peste cap și ascultă cum
Stalker (II).
Mă uit pe geam și îl văd pe cel care privește cum în ochii mei răsare soarele negru se uită pe geam și îl vede pe cel care privește cum în ochii lui apune un capăt aprins de țigară mă uit pe geam
Stalker.
Apune soarele în cana de ceai negru uitată pe pervaz. Eu mă uit pe fereastră și ascult cum de mine se apropie un tramvai. O margine de scrumieră se înălbește pe o margine înnegrită de aragaz. Un
