Poezie
Blocate între blocuri, se zbat niște uși sublunare în întuneric.
2 min lectură·
Mediu
Uși care scârțâie. Uși care se deschid doar pe jumătate.
Uși întredeschise între dincolo și dincoace. Uși întredeschise
care nu se închid până la capăt niciodată. Uși întredeschise
asaltate zilnic de umbre. Uși întredeschise prin care uneori
noaptea cineva se strecoară și le lovește cu pumnul de perete.
Blocate între oameni mișcându-se în blocuri se zbat niște uși
sublunare. Uși cu balamale năpădite de rugină. Uși înnămolite
în întuneric. Uși între care plouă cu umbre trecătoare. Uși care
nu se deschid decât pe jumătate. Uși întredeschise între dincolo
și dincoace. Uși întredeschise prin care cei dinăuntru țâșnesc
afară iar cei de afară se strecoară înăuntru. Uși întredeschise
ce se zbat în întuneric pe umerii unui zeu neutru. Uși întredeschise
între care o umbră de om se zbate ca o pasăre într-o cușcă. Blocate
între blocuri de umbre mișcându-se în blocuri se zbat niște uși
sublunare în oameni. Uși cu tocuri năpădite de rugină. Uși care
scârțâie la cea mai mică atingere. Uși înnămolite în întuneric.
Uși prin care plouă tot timpul cu oameni. Cu oameni aflați în trecere. Uși care
nu se deschid decât pe jumătate. Uși întredeschise între dincolo și dincoace.
Uși întredeschise prin care umbrele de dincolo se strecoară înăuntru
iar cele de dincoace tâșnesc afară. Uși întredeschise care nu se închid
niciodată până la capăt. Uși sublunare ce se zbat între umbrele trecătoare.
Blocate în uși întredeschise, se zbat niște sticle în curentul iscat de vânt
sau de un cuvânt. Ușile se lovesc de perete iar sticlele se crapă acolo
unde picurii de ploaie se întretaie până la sânge cu aripa din care ninge
cu păsări. Blocate între blocuri de carne mișcându-se în bloc se zbat niște uși
pe tăcute într-o singurătate. Uși care se deschid închizându-se și se închid deschizându-se.
Uși mai mult închise decât deschise. Uși care nu se deschid niciodată până la capăt.
Uși sublunare asaltate zilnic de umbre. Uși pe sub care uneori noaptea se strecoară
emisarul saturnian și te anunță de moartea cuiva drag blocat într-un bloc de oameni
mișcându-se în bloc uși închise prin care din timp în timp trece câte unul dintre
morții tăi dragi venit să-ți mulțumească pentru faptul că l-ai visat cu o seară înainte
și atunci prezentul te ia de mână și te întoarce înapoi la visele din trecut despre viitor
li la cele din viitor despre trecut.
22.07.2016
21:48
025.223
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bot Eugen Iulian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 393
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Bot Eugen Iulian. “Blocate între blocuri, se zbat niște uși sublunare în întuneric..” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bot-eugen-iulian/poezie/14094789/blocate-intre-blocuri-se-zbat-niste-usi-sublunare-in-intunericComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Tizule, mulțumesc pentru lectură și pentru răbdarea de care ai dat dovadă. Textul l-am scris ieri, însă l-am purtat în mine o perioadă mai lungă de timp. Recitindu-l astăzi cu mintea reîmprospătată, mi-am dat seama că este unul perfect imperfect și că, inevitabil, o să mai revin asupra lui după ceva timp.
Textul de față nu reprezintă decât o mică parte dintr-un proiect mai mare (posibil grupaj alcătuit din minimum 10 texte pe aceeași temă a ușilor). Mai am în pregătire și alte grupaje la fel de ample pe tema „umbrei”, „vămilor”, „urmelor” etc. Lucruri de care ne ciocnim în cotidian dar cărora le acordăm rareori atenție, timp, sau importanță până în momentul în care le sosește și lor timpul să ajungă pe masa de disecție a scriitorului.
Eugen
16:12
Textul de față nu reprezintă decât o mică parte dintr-un proiect mai mare (posibil grupaj alcătuit din minimum 10 texte pe aceeași temă a ușilor). Mai am în pregătire și alte grupaje la fel de ample pe tema „umbrei”, „vămilor”, „urmelor” etc. Lucruri de care ne ciocnim în cotidian dar cărora le acordăm rareori atenție, timp, sau importanță până în momentul în care le sosește și lor timpul să ajungă pe masa de disecție a scriitorului.
Eugen
16:12
0

cu măiestrie condus demersul, metaforă fină și abundentă...
”ușa” zeificată prin acordarea tuturor valențelor imaginabile...
doar ușile sublunare sunt mai pregnante :)