Pelerinaj prin templele clipei

Secunda fără vertebre s-a încolăcit sub formă de spirală pe axa vieții, iar dimensiunea ei infinită transfigurează timpul, care caută să aducă transcendența în spațiile telurice, cu transcendentul ce încearcă să curbeze lumina în van, căci sonoritățile ei pătrund în timpanul universului.
Lumina ne volatilizează visele și coșmarurile, pune în iriși realitatea ramificându-se în concepte obiective, și sparge oglinda ce reflecta tenebrele, creându-și propria oglindă, în care te vezi epurat de sinistru, lugubru și morbid.

Lumina ce-și privește chipul în noi dilatând și comprimând dimensiunea ființei în funcție de conștientizarea fiecăruia, este esențială în toate manifestările! Și cum ce este în microcosmos este și în macrocosmos, secunda ne veșnicește respirația! Mulțumesc Răzvan pentru scanări!