RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Între minus și plus, între negativ și pozitiv, între defecte și calități, între aici și departe, între virtual și real, stă omul, nu moartea, în care pot încolți germenii avatarurilor, cu asistența lui Dumnezeu, care ne-ar vrea lângă el, în cer, alături de îngeri și zei.
Între alfa și omega se află destinul umanității, care creează din destinul fiecărui om sensuri viabile și motivaționale.
Între alfa și omega se află destinul umanității, care creează din destinul fiecărui om sensuri viabile și motivaționale.
Pe textul:
„după omega urmează omul" de Valeriu D.G. Barbu
0 suflu
ContextLumea este pielea ta, o transpiri sau o scarpini de muchiile cerului, și când vrei s-o dezfoliezi de corp invoci singurătatea, a cărei cale o găsești doar singur, căci în singurătate viul devine acut, febril, efervescent, iar în social viul se diluează în substanța existențială a celorlalți.
Dacă am găsi o metodă de a înlocui frica ipohondră cu curajul brav, am suporta cu stoicism consecințele copleșitoare ale adevărului nud.
Dacă am găsi o metodă de a înlocui frica ipohondră cu curajul brav, am suporta cu stoicism consecințele copleșitoare ale adevărului nud.
Pe textul:
„dezeuire" de Valeriu D.G. Barbu
Recomandat0 suflu
ContextMelancolia este fericirea de a fi trist, iubirea intensă e ca un drog, creează dependență de persoana iubită, cu gelozia având efectele sevrajului, arta să-și depună regulile prioritare peste dogme, canoane și ideologii, iar iubirea de artă transcende efemerul fad și anost.
Deviza : nu datorăm nimic nimănui, este blazonul egoismului, vanității și supra-aprecierii, căci, trăind în lume, datorăm tot lumii și lumea ne datorează tot.
Deviza : nu datorăm nimic nimănui, este blazonul egoismului, vanității și supra-aprecierii, căci, trăind în lume, datorăm tot lumii și lumea ne datorează tot.
Pe textul:
„"melancolia este fericirea de a fi trist"" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextCuvintele născute din patimi, fervori și febrilități, se întrupează într-o poezie înzorzonată cu talent, frica se naște din vinovăție, fie că este reală, fie aparentă, spaimele se ascund în umbrele imateriale, pe când curajul crește din lumină, se luptă cu suferința, durerea, angoasele, anxietățile și fobiile în același timp, trăim într-o lume orfană, care și-a pierdut părinții divini.
Liricul este dispus în formele poeziei fixe, însă cu rime slabe, din păcate.
Liricul este dispus în formele poeziei fixe, însă cu rime slabe, din păcate.
Pe textul:
„descântec născând" de Macovei Costel
0 suflu
ContextSORIN
Scrierea e o formă de a desfășura gnomicul și gnozele în raționamente personale, impregnate cu substanța cugetului și având iridescențe reflexive.
Mulțumesc pentru apreciere și încredere, în forul meu interior sunt recunoscător pentru comentariu.
Scrierea e o formă de a desfășura gnomicul și gnozele în raționamente personale, impregnate cu substanța cugetului și având iridescențe reflexive.
Mulțumesc pentru apreciere și încredere, în forul meu interior sunt recunoscător pentru comentariu.
Pe textul:
„Nu e târziu" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextDumnezeu știe dacă ești unul dintre cei buni sau doar locuibil, dacă în noi locuiește lumina sau s-a încuibat întunericul, dacă zacem în timpul mort ca într-un recipient criogenic, dacă diminețile au gust de cafea sau sunt recurente, dacă în fiecare zi o luăm de la capăt sau ne continuăm drumul parcurs până în ziua de ieri.
Am stat și m-am gândit la următorul vers, dacă e ironie sau paradox :
Dumnezeu a creat lumea de frică să nu fie și el îngropat din greșeală.
Am stat și m-am gândit la următorul vers, dacă e ironie sau paradox :
Dumnezeu a creat lumea de frică să nu fie și el îngropat din greșeală.
Pe textul:
„rapsodia exotica" de emilian valeriu pal
Recomandat0 suflu
ContextNon-ființarea nu e decât o ecuație elementară cu soluții iraționale, văzute ca răspuns ambiguu la întrebările tenebrelor, e o enigmă macabră, lugubră, funebră și funerară, care nu poate fi descifrată în viața actuală, oferă o soluție dilematică și echivocă la alternativa vieții.
O poezie alambicată, care și-a făcut habitat în esoteric.
O poezie alambicată, care și-a făcut habitat în esoteric.
Pe textul:
„probabilități" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
ContextSORIN
În lumina lunii, textul nu-și arată luminiscența, doar în lumina spiritului îi pot fi înțelese iridescențele.
Non-iubirea cuprinde tot ce n-are iubirea, însă își păstrează nealterate esențele iubirii, chiar dacă iubirea s-a distorsionat, dezacordat și deziluzionat.
ADRIAN
Iubirea își crește dimensiunile prin înglobarea în spațiile ei a non-iubirii.
Te mai aștept cu bucurie să surprinzi atât fața, cât și reversul stărilor și fenomenelor existențiale.
În lumina lunii, textul nu-și arată luminiscența, doar în lumina spiritului îi pot fi înțelese iridescențele.
Non-iubirea cuprinde tot ce n-are iubirea, însă își păstrează nealterate esențele iubirii, chiar dacă iubirea s-a distorsionat, dezacordat și deziluzionat.
ADRIAN
Iubirea își crește dimensiunile prin înglobarea în spațiile ei a non-iubirii.
Te mai aștept cu bucurie să surprinzi atât fața, cât și reversul stărilor și fenomenelor existențiale.
Pe textul:
„Din toate câte puțin. Fațete distincte ale iubirii" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextSă pui în balanța sentimentelor contrasentimentele, în care se întind o iarnă polară, un calm arctic reducând emoțiile și afectele la puncte mișcându-se dezordonat în caleidoscopul ființării, o iubire înghețată spărgându-se în cristale de gheață, un soare care și-a pierdut strălucirea și se desface ca o portocală felie cu felie, căci contrasentimentele creează un contra-om, adică un robot.
Pe arșița asta ne-ar fi prins bine o zi polară.
Pe arșița asta ne-ar fi prins bine o zi polară.
Pe textul:
„Talazuri" de Angi Cristea
0 suflu
ContextDin cauza lucrurilor obișnuite sunt cuprinși de torpoare, letargie și somnolență, firescul bagatelizat, normalul decăzând în monotonie, și platitudinea crescând din indiferență și superficial, căci ceea ce este obișnuit naște întâmplări derizorii, insignifiante, care se dezintegrează sub acțiunea timpului stârnind uitarea.
Totul are dreptul să fie subtitrat, chiar și neînțelesul în care s-a încuibat necunoașterea și țipătul a cărui artă înspăimântă.
Totul are dreptul să fie subtitrat, chiar și neînțelesul în care s-a încuibat necunoașterea și țipătul a cărui artă înspăimântă.
Pe textul:
„[trupul care m-a acoperit cu ridurile lui]" de Daniel Dăian
0 suflu
ContextCe să alegem între poezie și sex ? Ambele au atu-urile lor, părțile lor atractive, poezia te împlinește prin creație, este cea mai fidelă entitate estetică, creează dintr-un om obișnuit , sub influențele magiei lirismului și cuvintelor poetice, un poet, care face explorări în sine, suflet, euri, gânduri, spirit și rațiune, pentru a scoate din aceste entități esențele.
Sexul urcă senzitivitatea în paroxismul extazului, erupe într-o beatitudine carnală.
Sexul urcă senzitivitatea în paroxismul extazului, erupe într-o beatitudine carnală.
Pe textul:
„stea în Wonderland" de Silvia Goteanschii
0 suflu
ContextDumnezeu fiind totul, îi lipsește dimensiunea nimicului având similitudini cu non-ființarea, în schimb omul posedă în el în stare latentă nefiindul, care se activează prin moartea lui.
Nu te cred că nu ți-e frică de nimic, teama și angoasele câteodată inexplicabile, alteori cu motive raționale, se mișcă dezordonat în noi și doar rațiunea obiectivă le înăbușă manifestările, căci numai omul inconștient nu se teme de nimic.
Nu te cred că nu ți-e frică de nimic, teama și angoasele câteodată inexplicabile, alteori cu motive raționale, se mișcă dezordonat în noi și doar rațiunea obiectivă le înăbușă manifestările, căci numai omul inconștient nu se teme de nimic.
Pe textul:
„firul din urmă" de Voicu Tudor
Recomandat0 suflu
ContextCele mai frumoase vise și idealuri sunt cele care nu se îndeplinesc niciodată, dar care sunt foarte aproape de a se realiza.
Liniștea nu poate erupe, ea curge calm între malurile ființei, căci prin liniștea construită învățăm să ascultăm tăcerea, doar tumultul, frământările și anxietățile pot erupe prin defulări, țipete și violențe.
Liniștea nu poate erupe, ea curge calm între malurile ființei, căci prin liniștea construită învățăm să ascultăm tăcerea, doar tumultul, frământările și anxietățile pot erupe prin defulări, țipete și violențe.
Pe textul:
„Pacea " de Antonia-Luiza Zavalic
0 suflu
ContextO nouă geneză se cere sculptată în materia genealogiilor, un alt destin se cere pliat peste reminiscențele celui vechi, iar pentru a nu compromite eternitatea, care își arogă drepturile mântuirii oamenilor, să creștem în imanență puii veșniciei înlăturând teluricul anost, fad și insipid și înlocuindu-l cu divin, având rol de catharsis.
Jocul de umbre ne luminează măștile, o succesiune de îngeri și demoni influențând spațiile ființiale, ne lasă bântuiți de perplexitate.
Ai dat drumul la izvorul liric și el curge năvalnic și tumultuos prin meandrele poeziei.
Jocul de umbre ne luminează măștile, o succesiune de îngeri și demoni influențând spațiile ființiale, ne lasă bântuiți de perplexitate.
Ai dat drumul la izvorul liric și el curge năvalnic și tumultuos prin meandrele poeziei.
Pe textul:
„Scribul analfabet" de Maria Elena Chindea
0 suflu
ContextDacă nu s-ar fi inventat cuvintele, comunicam prin umbre, prin gânduri, iar în pauza de tăcere inexplicabilă percepeam muzica existențială, iar lumea s-a micșorat, a devenit atât de mică, încât se putea strecura prin ochiul acului, și, în schimb, omul a devenit atât de mare, încât și-a țesut ca blazon veșnicia timpului.
Am mușcat din poezie ca dintr-o prăjitură delicioasă, și admir maiestuozitatea unui poem de nota 10.
Felicitări !
Am mușcat din poezie ca dintr-o prăjitură delicioasă, și admir maiestuozitatea unui poem de nota 10.
Felicitări !
Pe textul:
„10. nimic de spus" de ioana negoescu
Recomandat0 suflu
ContextPălmuiți de neputințe, dezamăgiri și decepții, invocăm îngerii pentru a ne duce în rai, însă acesta este închis pe motiv de renovare, paznicul lui e o altfel de moarte, având conexiuni și relații cu viața, în care se insinuează degenerescența ce o face să se clatine din temelii, iar în părțile ei mai sensibile se aude tunetul luminii, care are tonalitățile glasului Creatorului.
Strigoiul se mișcă pe cioburile nopții, iar ziua îi vedem urmele pe trotuar.
Strigoiul se mișcă pe cioburile nopții, iar ziua îi vedem urmele pe trotuar.
Pe textul:
„algoritmi" de nandi vardeanu
0 suflu
ContextSORIN
Poate percepând și fața cealaltă a vieții, lumii și fenomenelor existențiale, uneori manifestările echivoce, confuze și ilogice ale vieții mă determină să virez înspre pesimism, însă idealurile, creația și sensurile care pot fi descoperite dacă le cauți în tine și în jurul tău, mă fac să mă reorientez înspre optimism.
Poate percepând și fața cealaltă a vieții, lumii și fenomenelor existențiale, uneori manifestările echivoce, confuze și ilogice ale vieții mă determină să virez înspre pesimism, însă idealurile, creația și sensurile care pot fi descoperite dacă le cauți în tine și în jurul tău, mă fac să mă reorientez înspre optimism.
Pe textul:
„Ridicolul și sinceritatea" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextSă nu te disprețuiești, să-ți țeși pânza poeziilor peste realitate, căci dacă te apreciază unii, poți să te apreciezi și singură, îți înțeleg tristețea, sursă de lacrimi care urcă în sânge, de dureri tatuate pe suflet, de frisoane acoperite de trupul în care s-a încuibat frigul cosmic.
Simt în poezie tristețea prea grea, covârșind ființa, punând pe viața proprie o coroană de lacrimi.
Simt în poezie tristețea prea grea, covârșind ființa, punând pe viața proprie o coroană de lacrimi.
Pe textul:
„dincolo" de Dorina Șișu
0 suflu
ContextAi atât de multe cuvinte contondente, încât poți sparge cu ele o piatră și praful se aruncă în ochi pentru a vedea altfel realitatea, o lună, iar asteroidul provenit din ea răstoarnă lucrurile care până atunci erau normale, o margine de cer, iar în locul lăsat liber un demon își face locuință, o idee sfărâmițată în gânduri microscopice, însă cuvintele dure nu pot sparge o poezie de calitate, căci esențele ei o fac indestructibilă.
Poezia fiind neterminată, adaug de la mine un cuvânt care sparge totul, pentru a o finaliza.
Poezia fiind neterminată, adaug de la mine un cuvânt care sparge totul, pentru a o finaliza.
Pe textul:
„poezie neterminată" de Vasile Pin
0 suflu
ContextCoadă la magazinul
cu erori
doar proștii se laudă cu achiziționarea lor.
cu erori
doar proștii se laudă cu achiziționarea lor.
Pe textul:
„senryu" de nicolae tomescu
0 suflu
Context