dezeuire

iaca, amu tre să auză cele șepte miliarduri cum diavolul îmi ține oglinda și mă udă trufia că nu știu să tac rotund...
îmi iau textul și mă ușchesc în saharele mele impetuoase
cu lamba ta cu tot

Prima impresie. 3 etape reci cu un final robust, soclul liric.
(-): kenoză în subtitlu
(+): integralitatea textului deși unele imagini "sex cu un imens pui la rotisor": mă dezgustă.
Deci: poezia asta mă curentează și obsedează, e un cap de liric.

golirea (kenosis)are loc și fără să o anunț subtitlunos, deci minus just
dezgust/dez-eu-ire deci minus și vertical...

Silvia, onorat și bucuros mulțumesc
sper că trece doar ca efect contrastant, un fel de nucă în peretele greșit, treaba cu puiu, doar nu mă veți închipui așa de zălud, îs dar nici chiar atât...
eșecul spiritual o veni din pricină de lut, materia primă vremelnicei alcătuiri -
ai punctat esențialul

sahara care devine sudul tarii, n am auzit despre ceva ca ar fi "destul de mort"; de poetic, cam da.
textul este ca o chitara de aer: te uiti dupa miscarea autorului, dar nimic nu e sa sune, nici din coada. dar fiind prozodie noua, putem sa zicem ca da, suna doar din coa(r)da.
sexul pasarii sau al rotisorului produc aceeasi uimire, aceeasi ameteala.
eu nu ma lsa pacalit de teatralitatea titlului: dezeuire (?!), de subtitlu. kenoza...
deci, fara rautate, decat cu masura, din cele 7 miliarde, cu mine nu ati reusit sa comunicati. nici cu firul de iarba din mine.

Lumea este pielea ta, o transpiri sau o scarpini de muchiile cerului, și când vrei s-o dezfoliezi de corp invoci singurătatea, a cărei cale o găsești doar singur, căci în singurătate viul devine acut, febril, efervescent, iar în social viul se diluează în substanța existențială a celorlalți.
Dacă am găsi o metodă de a înlocui frica ipohondră cu curajul brav, am suporta cu stoicism consecințele copleșitoare ale adevărului nud.

Valentin, îmi asum eșecul comunicării, probabil destul trebuia mutat în răsfrângeri, oare țara interioară e mereu la sud?... încerc data viitoare... sau încerci tu?!
Răzvan, singurătatea bună și cea rea, prima o cauți, a doua te caută... frica și curajul se aliază deseori aceluiași adevăr impudic...

dupa parerea mea, daca ati fi tinut cat de cat la eufonie, poemul s-ar fi terminat dupa titlu, nu fiindca aparentul sinonim "demitizare" - recunosc, altminteri lipsit de virturi poetice - n-are nicio legatura cu restul, ci fiindca "dezeuire", orice ati spune, nu pare o inovatie lexicala de succes (va sugerez sa-l pronuntati de 100 de ori cu voce tare; daca reusiti s-o faceti fara sa v-apuce tusea, va felicit, faceti parte din stirpea marilor oratori)

despre ce urmeaza s-au pronuntat antevorbitorii (mai mult sau mai putin argumentat) contra, si mai ales pro. eu unul, in viata fiind (parafrazandu-va, nu suficient de mort) si destul de tacut de felul meu, n-am reusit sa comunic telefonic nici macar cu dvs, cu atat mai putin cu misterioasele comori din burta ghetarilor; dar fiindca sexul cu un pui la rotisor mi se pare o idee buna (lasand ipocrizia la o parte, la stramtoare, de ce nu) ma voi situa, cum s-ar zice, la mijloc.

(și dacă textul e format doar din titluri?
- am reușit 98 de ori apoi m-am plictisit)

Când trece pe aici Domnul Radu al dinastiei Ștefăneștilor îmi lasă un soi de bucurie aparte

(,,romanian pie,, cu puiu - dză gud aidia)