Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

descântec născând

1 min lectură·
Mediu
în mine te ascund eternă frică
și-n tainiți negre te voi fereca
voi da uitării spaimele trecutele
și tot ce am trăit la umbra ta
învață ce-i tăcerea, învață ca să mori
la fel cum piere noaptea scăldată de noi zori
cuvântul are forma, cuvântu-i plin miez
ascultă-l și avea-vei tot ce-ai voit să vezi
și-ai să mă vrei când n-oi mai fi dorind s-alin durerea
și în cuvinte îmbrăcat ți-oi limpezi privirea
cuvânt închis în alt cuvânt trăirea ne desparte
acum mă vezi dar nu mai sunt și-aproapele-i departe
durerea se adună-n scoc dorind să-învârtă roata
dar fieru-i mort și lemnul ros cine să-învârtă soarta
privirea-mi e un prim cuvânt, tăcerea-mi este altul
și în iubire știu s-ascult și-n trei se-închide cercul
trăiesc speranța de-a vedea cum moare-ncet durerea
ascult lumina săgetând și îi văd tulburarea
din carnea veșnicului ieri răsare un azi iară
iar mâinele ce nu-i născut tăcerea-i înfioară
nimic n-oi lua când voi pleca nu las lumea orfană
mă dărui tot, e tot ce pot, uitând speranța vană
ziua ascunde și noaptea arată
acum și aici sunt vorbe-n deșert
cuvântul născut arată-ntruparea
și cruce îi sunt strângându-l la piept
023.314
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
193
Citire
1 min
Versuri
26
Actualizat

Cum sa citezi

Macovei Costel. “descântec născând.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14076438/descantec-nascand

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Cuvintele născute din patimi, fervori și febrilități, se întrupează într-o poezie înzorzonată cu talent, frica se naște din vinovăție, fie că este reală, fie aparentă, spaimele se ascund în umbrele imateriale, pe când curajul crește din lumină, se luptă cu suferința, durerea, angoasele, anxietățile și fobiile în același timp, trăim într-o lume orfană, care și-a pierdut părinții divini.
Liricul este dispus în formele poeziei fixe, însă cu rime slabe, din păcate.

0
@macovei-costelMCMacovei Costel
pescarul își afundă plasele în noapte... și tot ce poate prinde aduce-ofrandă
să-înveți încet tăcerea
ce-i scrisă-adânc în carne...
mulțumesc de lectură și semn și sper la-îmbelșugată pescuire-n viitor
0