Poezie
Din toate câte puțin. Fațete distincte ale iubirii
1 min lectură·
Mediu
Când putem avea totul
ne împresoară nimicul
și atunci renunțăm
la lucrurile derizorii
și le păstrăm pe cele
cu adevărat importante
la care ținem ca la un fetiș
Deviza
Totul sau nimic
se transformă în
Din toate câte puțin
Nu las nimic la întâmplare
totul
se ordonează în jurul sinelui
care a renunțat la iubire
fiindcă vroia
Totul sau nimic
iar mie nu îmi place acest concept
prefer să realizez un echilibru
între elementele pozitive și cele negative
excesul de pozitiv
mă îngrijorează inexplicabil
și aplic atunci aforismul :
Omul este măsura tuturor lucrurilor
pun stavilă plusurilor
și-mi analizez minusurile
excesul de negativ
scoate de la naftalină voința și tenacitatea.
***
O iubire concretă
pusă în teoreme matematice
cu îndoielile înscrise
în ipoteze
fără concluzii încă
bate la porțile absolutului
având vraja și feeria basmelor
pentru ca din esența absolutului
să-și crească plenitudinea, desăvârșirea și extazul
O altă ipostază a iubirii
ce are similitudini
cu un lup flămând
ce devoră sentimentele, pasiunea și sensibilitatea
posedă în ea non-iubirea
care ne înspăimântă ilogic
prin angoasele sinistre și lugubre
căci sub rugina ei
zvâcnește sufletul
înmagazinând plânsetele, râsetele
zborul ratat
și tina vâscoasă.
035.642
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- razvan rachieriu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 191
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 50
- Actualizat
Cum sa citezi
razvan rachieriu. “Din toate câte puțin. Fațete distincte ale iubirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-rachieriu/poezie/14076209/din-toate-cate-putin-fatete-distincte-ale-iubiriiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MAAm citit până la capăt. Și am înțeles. Iubirea este o monedă de schimb. Două fețe ale aceleași stări. De noi depinde pe care vrem să o vedem în palmă. Un poem foarte bun. Cu prietenie.
0
RRSORIN
În lumina lunii, textul nu-și arată luminiscența, doar în lumina spiritului îi pot fi înțelese iridescențele.
Non-iubirea cuprinde tot ce n-are iubirea, însă își păstrează nealterate esențele iubirii, chiar dacă iubirea s-a distorsionat, dezacordat și deziluzionat.
ADRIAN
Iubirea își crește dimensiunile prin înglobarea în spațiile ei a non-iubirii.
Te mai aștept cu bucurie să surprinzi atât fața, cât și reversul stărilor și fenomenelor existențiale.
În lumina lunii, textul nu-și arată luminiscența, doar în lumina spiritului îi pot fi înțelese iridescențele.
Non-iubirea cuprinde tot ce n-are iubirea, însă își păstrează nealterate esențele iubirii, chiar dacă iubirea s-a distorsionat, dezacordat și deziluzionat.
ADRIAN
Iubirea își crește dimensiunile prin înglobarea în spațiile ei a non-iubirii.
Te mai aștept cu bucurie să surprinzi atât fața, cât și reversul stărilor și fenomenelor existențiale.
0
M-ați pierdut la non-iubire. Construcțiile sunt destul de redundante. Gustul textului m-a cam înalț e partea frumoasă. Text pe lună plină.