Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@daniel-daian-0038595DD
Daniel Dăian
@daniel-daian-0038595
Poezie

[trupul care m-a acoperit cu ridurile lui]

1 min lectură·
Mediu
nu a făcut niciun efort să devină sacru
era doar un manechin cu antecedente de vampă
traversând cu picioarele ei lungi calea victoriei
noapte de noapte
din ce în ce mai aproape să devină animalul cu preistoria în minte
care dăruiește arta țipatului în publicul biciuit
până la disprețul năprasnic al mânuitorului de comun
da, totul are dreptul să fie subtitrat
chiar și gesturile încrezute ale vrăbiilor zburate până în vârful încăperii
unde o imensă părăsire se anunța
de neînlocuit
da, eu am dreptul să împietresc în mijlocul cuvântului
să îmi piaptăn părul cu palma unei femei uitată între două vârste
și lasată așa
să spere că geamătul ei de după-amiază o să traducă cuneiformele
tolănite într-un univers nocturn
sunt bărbatul tânăr
în care femeile își îngroapă iubirea delicios de blondă
întâmplarea lichidă zdrobindu-se de pământ
ca un lucru obișnuit unde numai tu
încă dormi
011.797
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
145
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

Daniel Dăian. “[trupul care m-a acoperit cu ridurile lui].” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14076132/trupul-care-m-a-acoperit-cu-ridurile-lui

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu✓
Din cauza lucrurilor obișnuite sunt cuprinși de torpoare, letargie și somnolență, firescul bagatelizat, normalul decăzând în monotonie, și platitudinea crescând din indiferență și superficial, căci ceea ce este obișnuit naște întâmplări derizorii, insignifiante, care se dezintegrează sub acțiunea timpului stârnind uitarea.
Totul are dreptul să fie subtitrat, chiar și neînțelesul în care s-a încuibat necunoașterea și țipătul a cărui artă înspăimântă.

0