RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
“Treci mai departe printre cuvinte/ gânduri ascuțite de durere”, care înțeapă organismul, în căutarea lui “Celălalt”, cu “ochii, aripile unei păsări hrănindu-se cu lacrimi”, iar “Ziua” se repetă mereu strigând bezmetic și virulent “Despărțire”, și “lumina ei se îndoaie” apăsată de un “Ieri” peste care se depune din ce în ce mai mult praful timpului, și “Mâine” își “lasă cea de pe urmă piele de șarpe”, și treci prin mâine tot “mai departe” “într-un univers” iradiind infinitul.
O poezie complexă.
O poezie complexă.
Pe textul:
„Radiație de fond, iubirea" de Simion Cozmescu
0 suflu
ContextÎn tine a supraviețuit “copilăria”, ai păstrat-o în memorie atât de bine încât nu s-a pierdut, și a răbufnit cu forță în această poezie, “din spate te ajunge râsul” copilului ce erai, jucându-se cu plânsul tău interior, acum “umbra marelui prag cade pieziș, despicând lumea”, îți trebuie curaj ca să îl treci.
O poezie nostalgică, care crește în umbra lacrimei.
O poezie nostalgică, care crește în umbra lacrimei.
Pe textul:
„ziua în care m-am regăsit" de Macovei Costel
0 suflu
Context“Intri în platitudinea” dimineții “ca într-un magazin de accesorii”, iar când oboseala se încuibă în corp dai vina pe dimineață, însă mă înfășor în singurătate ca într-o mantie energetică, pe când stările oscilează “între tristețe și zâmbet”.
“Cântecul deschide labirinturi în care te pierzi hoinărind” pe urmele eufoniilor lăsate de cântecul unei “păsări impecabile”, iar “ruga” țâșnește “curată și subțire”, ca un izvor, “ca un fir de iarbă”.
“Cântecul deschide labirinturi în care te pierzi hoinărind” pe urmele eufoniilor lăsate de cântecul unei “păsări impecabile”, iar “ruga” țâșnește “curată și subțire”, ca un izvor, “ca un fir de iarbă”.
Pe textul:
„o simplă jucărie e viața ia-o cu tine in vis" de Nuta Craciun
0 suflu
ContextCuvintele pendulând între banal și liric obișnuit, calm, bonom, “plouă liniștit” peste mine, iar picăturile sunt create de o “toană de toamnă”.
Ceea ce remarc e ceea ce nu se vede, ceea ce se simte, ceea ce transmite cu timiditate poezia, și anume o elegie impregnată cu apatii tomnatice, într-o poezie “domestică”, cuminte, ce nu iese în evidență, nici nu supără, mie însă îmi plac poeziile puternice, exotice, neobișnuite, inedite și obraznice.
Ceea ce remarc e ceea ce nu se vede, ceea ce se simte, ceea ce transmite cu timiditate poezia, și anume o elegie impregnată cu apatii tomnatice, într-o poezie “domestică”, cuminte, ce nu iese în evidență, nici nu supără, mie însă îmi plac poeziile puternice, exotice, neobișnuite, inedite și obraznice.
Pe textul:
„plouă domestic" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Context“Se refuză inconștient diagonala perfecțiunii”, căci imperfecțiunea e măsura mizeriei noastre existențiale, se cultivă “mersul” înspre noi înșine, fiindcă empatia și-a rupt rețelele ce-i lega pe oameni unii de alții, și altfel de “spaimă divide materia”, în timp ce spiritul se multiplică și se amplifică experimentând zborul “mai presus de uman”.
Am deschis ușa poeziei și cuvintele au năvălit în privire tumultuos și maiestuos ca o cascadă uriașă.
Am deschis ușa poeziei și cuvintele au năvălit în privire tumultuos și maiestuos ca o cascadă uriașă.
Pe textul:
„Goblenul luminii" de Maria Elena Chindea
0 suflu
Context“Nimic nu e sigur” în existența noastră, excepție făcând timpul indestructibil, imuabil și imperturbabil, căci viața s-a golit de esențele divine, pentru a pune în ea profanul și laicul, iar “golul zilei” se rostogolește prin haosul generat de fortuit, hazard și dezechilibre.
“Amintirile” sunt asemeni unui film volatilizat, “nu se repară”, “nu se mai schimbă”, închise în balonul memoriei, spart de timpul ascuțit.
“Amintirile” sunt asemeni unui film volatilizat, “nu se repară”, “nu se mai schimbă”, închise în balonul memoriei, spart de timpul ascuțit.
Pe textul:
„pastel" de Voicu Tudor
0 suflu
Context“Demnitatea de a rata până la capăt” se transformă în umilința de a te înfășura în eșec, oamenii “au dreptul să nereușească în viață”, însă atunci decad pe un nivel inferior, strânși într-o categorie alături de avortoni, otrepe și grobiani.
Timpul nu ne poate salva de “bătrânețe”, “secundele lui se tăvălesc în epidermele noastre, șifonându-le”, și atunci apar ridurile, deocamdată tinerețea le dă cu tifla bătrânilor.
Timpul nu ne poate salva de “bătrânețe”, “secundele lui se tăvălesc în epidermele noastre, șifonându-le”, și atunci apar ridurile, deocamdată tinerețea le dă cu tifla bătrânilor.
Pe textul:
„încetul spre din ce" de Valeriu D.G. Barbu
0 suflu
Context“Curbele zilei se ridică, fac bolta pe cer”, ca un dom sub care trăiesc înghesuiți oamenii, ce au prins rădăcini în tină, însă ei se uită în sus, tentați de dimensiunea zborului, însă până când îl vom atinge prin misticul spiritualului, conștientizăm că “suntem ai timpului”, căci existența curge în albia timpului, înafara temporalului nu este decât non-ființarea.
Inima ta bate în “ritmul” poeziilor, iar sufletul este încins de iubirea pasională.
Inima ta bate în “ritmul” poeziilor, iar sufletul este încins de iubirea pasională.
Pe textul:
„Curbele zilei se ridică" de Silviu Somesanu
0 suflu
Context“Mâine” va fi “o frumusețe care trece prin sângele tău crescut până aproape de cota de inundație”, dacă azi-ul va îngropa în criptă fetidul, mizeria și dizgrațiosul, care uzurpă insidios drepturile armoniei, grațiosului și bunătății.
“Problema lui dacă” se rezolvă “definitiv” prin certitudini și adevăruri, care au înlăturat din esențele lor îndoiala, echivocul și dilemele.
“Problema lui dacă” se rezolvă “definitiv” prin certitudini și adevăruri, care au înlăturat din esențele lor îndoiala, echivocul și dilemele.
Pe textul:
„și ce dacă" de Daniel Dăian
0 suflu
ContextCei care “scriu până la os” au o creație “eclipsând” banalitatea și superficialul, care vin din carnal și teluric, cei care scriu până la esență ating profunzimea imanentă valorii.
Poezia are versuri dizgrațioase, care stimulează însă imaginația, cum ar fi : “saliva secundelor îmi unge memoria de scurtă durată”, sau “scriitorii scuipă o zi bună”, când ar trebui s-o păstreze, fiind stenică.
Poezia are versuri dizgrațioase, care stimulează însă imaginația, cum ar fi : “saliva secundelor îmi unge memoria de scurtă durată”, sau “scriitorii scuipă o zi bună”, când ar trebui s-o păstreze, fiind stenică.
Pe textul:
„Apelul de dimineată " de Angi Cristea
0 suflu
Context“Semnele de schimbare” se percep în timp, în lumina ce devine mai somnolentă, mai confuză, mai difuză, în atmosferă, în natura care-și leapădă verdele și în oamenii mai aproape de ploaie și mai îndepărtați de soare.
Poemul tău “caută femeia de ploaie” pentru a citi în ea iubirea, “ca pe scrisul unor vechi manuscrise”.
Poemul tău “caută femeia de ploaie” pentru a citi în ea iubirea, “ca pe scrisul unor vechi manuscrise”.
Pe textul:
„Semn de schimbare" de Silviu Somesanu
0 suflu
Context''Credința oligofrenă e semnul robiei'', iar credința în adevăr e semnul curajului, căci minciuna are ''sincope de-ntuneric'', bâjbâie prin subteranele create de ea, ''stigmatele humei'' depusă pe om are runele neființării și îmbogățește ''sângele neîndoit cu leșia trădării'', gândurile curg prin ''sinapse'' precum lumina curge peste lucruri, natură și oameni.
Te iluzionezi că ai atins prin zbor un alt fel de infinit, și de acolo, ''fără centură de siguranță'', te ''arunci''.
Te iluzionezi că ai atins prin zbor un alt fel de infinit, și de acolo, ''fără centură de siguranță'', te ''arunci''.
Pe textul:
„Loialitatea celui fără de timp" de Maria Elena Chindea
0 suflu
ContextCe poate fi ''mai sus de negru'', mai închis decât negrul, decât întunecimea fără viață a neantului, ale cărui ''sunete greoaie, afone'' și profane fac incizii în carnea păcatului, pentru a-i analiza substanța funestă.
Mai negru decât ''negru'', ''culoare deschisă pentru tine'' (!), poate fi coșmarul, depresia și suferința crase.
Mai negru decât ''negru'', ''culoare deschisă pentru tine'' (!), poate fi coșmarul, depresia și suferința crase.
Pe textul:
„Închinăciune" de Ioana Camelia Sîrbu
0 suflu
ContextNu-mi place ideea ''să putrezim în pace'', de aceea spiritul sau sufletul sau amândouă se desprind de trup și așteaptă în Celălalt loc să se încarneze după legile karmei.
Noi lăsăm ''în pace moartea'' și ar fi prodigios ca și ea să ne lase în pace, și dacă s-ar întâmpla acest lucru, am fi modelați de legile veșniciei și nu de cele ale efemerului, iar pentru un poem eternitatea e valoarea sa.
Noi lăsăm ''în pace moartea'' și ar fi prodigios ca și ea să ne lase în pace, și dacă s-ar întâmpla acest lucru, am fi modelați de legile veșniciei și nu de cele ale efemerului, iar pentru un poem eternitatea e valoarea sa.
Pe textul:
„[după câteva zeci de lovituri până la sânge]" de Daniel Dăian
0 suflu
ContextViciile sunt înrădăcinate pe pământ, însă nu sunt de acord că ele s-au extins în cer (''țigară în cer''), atâta ne-ar mai trebui ca îngerii să fumeze, asta ar răsturna total viața și lumea, iar ideea distopică referitoare la o credință străbătută de vicii, ar induce sacrilegii religiei, și din basfemii ar crește peste suflet ''o viperă'' otrăvind albul.
''Iluziile'' se descarnează și umblă ''în oasele goale'' printre oamenii care și-au ''închiriat'' existența ''iadului'', căci ''numai fumul e fără de dumnezeu''.
''Iluziile'' se descarnează și umblă ''în oasele goale'' printre oamenii care și-au ''închiriat'' existența ''iadului'', căci ''numai fumul e fără de dumnezeu''.
Pe textul:
„fum" de Vasile Pin
0 suflu
ContextPoeții au un ''foc'' lăuntric arzând continuu pe parcursul întregii vieți, la căldura lui se naște creația, poeții au o ''lumină'' subtilă, esoterică, specială și specifică, cu care văd altfel viața, spre deosebire de vulg, târându-se prin întuneric, din sufletele poeților ''sfinții scot bunătatea'' și o entitate sublimată născută și crescută din conexiunile logice și lirice ale cuvintelor.
Poeții sunt ''girofarul care anunță un accident'' al vieții mioape ciocnite de lumea afectată de strabism.
Poeții sunt ''girofarul care anunță un accident'' al vieții mioape ciocnite de lumea afectată de strabism.
Pe textul:
„omul din han" de emilian valeriu pal
0 suflu
Context''Scara'' poate fi simbolul evoluției, al trecerii pe un nivel existențial superior, însă ''coarnele'' pot fi asociate cu un simbol religios negativ, diluat de încercarea copiilor, ce au de partea lor ingenuitatea și genuinul, să le ''deseneze''.
În rest am remarcat intruziunea realului cotidian în irealul virtual al poeziei.
În rest am remarcat intruziunea realului cotidian în irealul virtual al poeziei.
Pe textul:
„observator" de Adam Rares-Andrei
0 suflu
ContextPoeziile au categorii de vârste ca oamenii, au un trend liric, calitatea lor crește pe măsură ce acumulăm experiență, ne cizelăm și stilizăm limbajul poetic și îi aducem îmbunătățiri, experimentând în unele locuri, din dorința de a ne debarasa de clișee.
Poezia ta o încadrez în primele categorii de vârstă ale creației lirice, mai trebuie să acumuleze substanță poetică, care să înlocuiască exprimările superficiale cu unele profunde.
Poezia ta o încadrez în primele categorii de vârstă ale creației lirice, mai trebuie să acumuleze substanță poetică, care să înlocuiască exprimările superficiale cu unele profunde.
Pe textul:
„umbre" de Ștefan Petrea
0 suflu
Context“Neputând cuprinde cu mintea tot ceea ce locuiește ființele”, care poate fi un sine, un suflet, un eu, o stare cronicizată, sau toate la un loc, ai încercat “să le simplifici”, să le reduci la esențe, “să le privești ca pe niște recipiente de carne ambulante”, iar “spaima aceea ubicuă” pune întrebarea înfricoșătoare : “de ce trebuie să știm cine suntem?”.
Între tine și “celălalt” circulă viața.
Cea mai bună poezie pe ziua de azi !
Între tine și “celălalt” circulă viața.
Cea mai bună poezie pe ziua de azi !
Pe textul:
„O tu, celălaltule..." de serban georgescu
0 suflu
Context“Lumea se mișcă” covârșită “de interese și evoluție”, “înghesuită în memoria fiecărei persoane”, viața lumii “își caută prea târziu” esențele, căci acestea s-au dispersat în spațiile non-ființării.
Nu am prea înțeles ce-ai vrut să spui cu “necesitatea unității de acțiune”, poate este un efort colectiv și un demers social pentru a crește “bunăstarea omului”, pentru a înțelege “mersul înspre viitor”, într-un trend posibil de atins.
Nu am prea înțeles ce-ai vrut să spui cu “necesitatea unității de acțiune”, poate este un efort colectiv și un demers social pentru a crește “bunăstarea omului”, pentru a înțelege “mersul înspre viitor”, într-un trend posibil de atins.
Pe textul:
„Cu gândul înlăuntrul ființei " de Silviu Somesanu
0 suflu
Context