Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

fum

1 min lectură·
Mediu
țigara pe pământ
țigară în cer
două fumuri și același
drac
pe care-l afumi și pe pământ
și dincolo
fumezi
și socotești
carnea nu este a ta este o carte împrumutată
de la viermi
ochii nu sunt ai tăi sunt niște petale
de vânt
sufletul nu este al tău este o viperă încolăcită la glezna unei gări
prin care trec iluzii în oasele goale
tu nu ești al tău ești
închiriat
socotești
și te rogi la un răsărit roșu ca iadul
să te găsești
și când te gândești că numai fumul e fără
de dumnezeu
012.870
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
95
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Pin. “fum.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-pin/poezie/14079517/fum

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Viciile sunt înrădăcinate pe pământ, însă nu sunt de acord că ele s-au extins în cer (''țigară în cer''), atâta ne-ar mai trebui ca îngerii să fumeze, asta ar răsturna total viața și lumea, iar ideea distopică referitoare la o credință străbătută de vicii, ar induce sacrilegii religiei, și din basfemii ar crește peste suflet ''o viperă'' otrăvind albul.
''Iluziile'' se descarnează și umblă ''în oasele goale'' printre oamenii care și-au ''închiriat'' existența ''iadului'', căci ''numai fumul e fără de dumnezeu''.
0