Poezie
poziția frunzei față de vreme
1 min lectură·
Mediu
uit
să nu uit
într-o zi tata a alungat-o pe mama din mine
după chipul și asemănarea morții
purta ilegal o lacrimă ca o bâtă când el îmi cioplea viitorul
cu o sticlă de votcă
în funcție de poziția stelelor
florile treceau prin piatra grea precum șenila unui punct și ca doi ochi albaștri
se deschideau
din toată lumea a rămas cu mine numai o sticlă goală
pe masă
sătulă de mine
și-a deschis ochiul larg până la os
larg
și am făcut schimb de trecut
eu i-am vărsat toate geamurile zilelor fără de geamuri
ea m-a spălat pe mâini
și am văzut
086685
0

Ai închis ermetic tristețea provocată de fricțiunile dintre tată și mamă într-o sticlă, pe care ai aruncat-o în mare.