Poezie
îmblânzitorul de vrere
1 min lectură·
Mediu
încearcă să se suie pe stâncile privirii
cu lacrima goală
cu ochii larg vărsați în ceilalți
cu buze de câine dezlegat mușcându-le
de limba lor de piatră
și limba tăcea
de s-auzea cum îngerii cădeau ca niște pietricele
printre degete
de se simțea cum fiecare pagină
cu care se-ncălța
mirosea a același timp
de se vedea
nimic din ceea ce nu se vede
025
0
un text concentrat, închegat; mai mult, după gustul meu, un text care, având o astfel de temă, se ferește (cu mână surprinzător de sigură) să recurgă la onomastica explicită (cum procedează majoritatea).
toate cele bune