osul care rămâne

Încerc să mă adun din aceste versuri(o sudalmă agățată în nucul cel bătrân cu jumătate de picior în cer/ mai vin ciori și-o ciugulesc e bună/ pentru ascuțitul ochilor)care m-au fascinat...aveți un talent de netăgăduit. Am simțit o jelanie a sufletului după ființa dragă(oricât de adâncă ți-au săpat ăștia groapa/ tată/ fluieri dintr-un greiere). Aprind o stea pentru acest poem care vibrează în mine.
Felicitări!

de la un capăt de acoladă la altul un text în fața căruia trebuie să îngenunchezi și să taci. este terenul pe care am explorat și eu foarte mult. este locul care-mi amintește de cei plecați, fapt pentru care nici nu trebuie să cauți cuvinte pentru a-ți etala regula când citești și comentezi un text.
oricât de adâncă ți-au săpat ăștia groapa
"tată
tu tot n-ai încăput
cu totul
ți-a rămas o mână lăsată ușor
pe creștetul nepotului de dincolo de zarea
ochiului
(...)
o gaură în gard unde cuiul ce l-ai îndoit s-a rupt din toată
rugina de-o viață la ochi și-ți face loc
așteptându-te
ți-a mai rămas și un dor
pe care-l verși cald dintr-o lumânare
(...)
oricât de adâncă ți-au săpat ăștia groapa
tată
fluieri dintr-un greiere"

ei, da. un text pe care-l citești cu sufletul, apoi îngenunchezi și taci.

aprecieri!

aprind o stea pentru cei plecați