Poezie

viciul obișnuinței

1 min lectură·9 decembrie 2015

Mediu

ochii tăi arcuindu-mi mirarea

flămândă

pe streașina udă a buzelor

niște oameni și-au uitat

pașii pe trotuare

i-am încălțat până la vârful

cuvintelor

niște morminte văruite

cărți citite la lumânare

care fumează iarbă

stau în cazarmă

păzind granițe

copacii

vâslind din vreme de cioară

mă dureai de atâta umbră încât

din ochiul meu creșteau ciulini

și corbul tinereții

e atât de lună în oțelul

nopții

încât bunicii îi crește din ziarul de anul trecut

o toamnă

veneai

se ducea la cer atât de umed

012

Despre aceasta lucrare

Autor: Vasile Pin
Tip: Poezie
Cuvinte: 84
Citire: 1 min
Versuri: 23
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Vasile Pin. “viciul obișnuinței.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-pin/poezie/14084581/viciul-obisnuintei

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

razvan rachieriu11 dec. 2015

''Ochii'' flămânzi de ''mirarea'' așternută ca un mister pe senzual observă ''oamenii'' care și-au uitat viața ''pe trotuare'', cuvintele ''ca niște morminte văruite'' din care ies strigoii clișeelor bântuind poezia, ''cărțile'' producând euforii lingvistice, ''copacii'' cu umbre siderate înconjurându-i ca un lanț inefabil și ''corbul tinereții'' care zboară numai prin spațiile amintirilor nostalgice.
Am căzut în ''viciul'' neobișnuinței cu care se înzorzonează poezia.