Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Închinăciune

1 min lectură·
Mediu
Negrul, culoare deschisă pentru mine,
adună silabele-n unghere
din care strălucesc a gol…
un vis aș fi vrut,
să dorm puțin în el…
Uitasem că nu mă ții în brațe
și cădeam naiv în vorbele păgâne
ce din singur
nu mă mai trezeau…
Și nu m-am mai purtat în suflet cu tandrețe
prin sunete greoaie și afone,
sunam numai ca vraja ce ai păcătuit-o…
Dar eu exist aici,
în carnea mea profană
inspirând tămâia până în plămâni,
poate voi reuși să urc
mai sus de negru…
013.366
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
86
Citire
1 min
Versuri
17
Actualizat

Cum sa citezi

Ioana Camelia Sîrbu. “Închinăciune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-camelia-sirbu/poezie/14079626/inchinaciune

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Ce poate fi ''mai sus de negru'', mai închis decât negrul, decât întunecimea fără viață a neantului, ale cărui ''sunete greoaie, afone'' și profane fac incizii în carnea păcatului, pentru a-i analiza substanța funestă.
Mai negru decât ''negru'', ''culoare deschisă pentru tine'' (!), poate fi coșmarul, depresia și suferința crase.
0