Poezie
plouă domestic
1 min lectură·
Mediu
plouă liniștit cum plângeai tu în seara aceea
același frig din interior simt ca atunci
neștiind cu ce te-am supărat
pe frunza salciei de afară picături se preling
gâze minuscule-n roi în soare mai ieri
dădeau târcoale copacului tot oare
le-aducea aminte frunzelor c-or să zboare
și ele luate de vânt...
cu mare fereală te-ntreb cu ce ți-am greșit
vine iarna iarna vine Ioane
de bucuria verii din noi
de razele calde ce le-am simțit amândoi
în anii buni răi cum au fost dar s-au dus...
plâng într-o toană de toamnă...
întoarce tu vinetele că se ard
tai eu ceapa pentru zacuscă...
054.274
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 102
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Postolache-Doljești. “plouă domestic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14079680/ploua-domesticComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMDistincție acordată
VMVasile Mihalache✓Frumoasă este ploaia asta domesticită, și stările ei le-ai creionat cu sensibilitate rănită ”plouă liniștit cum plângeai tu în seara aceea/ același frig din interior simt ca atunci/ neștiind cu ce te-am supărat ”, ”în anii buni răi cum au fost dar s-au dus.../ plâng într-o toană de toamnă...”
0
ILÎmi plac foarte mult primele două strofe, apoi textul își pierde din forță și devine banal.
0
IPsteluță primită
al doilea suflet de-aici care
pentru o clipă pentru un vers
rezonează cu-al meu.ca bărbat
m-am bucurat că prima mi-a fost
acordată de o femeie.bucuros și
cu gingășia cuvenită am luat-o
cu numele ei cu tot între degetele
împreunate pentru semnul crucii
mi-am pus-o pe frunte "în numele Tatălui".
azi cu respect o iau pe a doua
cu numele ei de bărbat și-o pun
pe plexul solar "în numele Fiului"
zicând "Doamne ajută!"
Vasile îți mulțumesc,Ioan.
Irina
îți mulțumesc că scoți în evidență
existența dualității:"plăcut-banal"
dovada firescului.pentru o privire
limpede avem nevoie și de acea fărâmă
de întuneric a clipirii. nu-mi pigulesc
versul să impresionez ochiul ce-l va citi.
scriu dintr-o bucată.transpun în cuvinte
starea-mi de suflet.n-am pretenția că sunt
"extra para ultra"... nici gând.
trecător spre uitare sunt o vietate
liberă ce se tăvălește sub soarele vieții
în pulberi de gând...
sărut mâna,Ioan.
al doilea suflet de-aici care
pentru o clipă pentru un vers
rezonează cu-al meu.ca bărbat
m-am bucurat că prima mi-a fost
acordată de o femeie.bucuros și
cu gingășia cuvenită am luat-o
cu numele ei cu tot între degetele
împreunate pentru semnul crucii
mi-am pus-o pe frunte "în numele Tatălui".
azi cu respect o iau pe a doua
cu numele ei de bărbat și-o pun
pe plexul solar "în numele Fiului"
zicând "Doamne ajută!"
Vasile îți mulțumesc,Ioan.
Irina
îți mulțumesc că scoți în evidență
existența dualității:"plăcut-banal"
dovada firescului.pentru o privire
limpede avem nevoie și de acea fărâmă
de întuneric a clipirii. nu-mi pigulesc
versul să impresionez ochiul ce-l va citi.
scriu dintr-o bucată.transpun în cuvinte
starea-mi de suflet.n-am pretenția că sunt
"extra para ultra"... nici gând.
trecător spre uitare sunt o vietate
liberă ce se tăvălește sub soarele vieții
în pulberi de gând...
sărut mâna,Ioan.
0
RRCuvintele pendulând între banal și liric obișnuit, calm, bonom, “plouă liniștit” peste mine, iar picăturile sunt create de o “toană de toamnă”.
Ceea ce remarc e ceea ce nu se vede, ceea ce se simte, ceea ce transmite cu timiditate poezia, și anume o elegie impregnată cu apatii tomnatice, într-o poezie “domestică”, cuminte, ce nu iese în evidență, nici nu supără, mie însă îmi plac poeziile puternice, exotice, neobișnuite, inedite și obraznice.
Ceea ce remarc e ceea ce nu se vede, ceea ce se simte, ceea ce transmite cu timiditate poezia, și anume o elegie impregnată cu apatii tomnatice, într-o poezie “domestică”, cuminte, ce nu iese în evidență, nici nu supără, mie însă îmi plac poeziile puternice, exotice, neobișnuite, inedite și obraznice.
0
ILFrumos răspuns :) Demn de purtătorul unor stele.
0