Poezie
încetul spre din ce
1 min lectură·
Mediu
de bătrânețe nu ne mai salvează nici măcar pozele
secunda se tăvălește-n epidermele noastre șifonându-le
simțurile se ascund în străfundul oaselor
acolo unde aparent doarme Moartea
mai vin tinerii aceștia încă, dar se vor vindeca ei,
și ne învață cu muchiile privirilor depărtate
să nu renunțăm la demnitatea de a rata până la capăt
așa cum și ei au dreptul să nereușească în viață
de la copii ne ajung semnele neînțelesului
cum nici noi nu înțelegem de ce ei nu se mai uită la poze
le aleg doar pe acelea science fiction în care ne mută
încetul cu încetul spre din ce în ce mai iute
acum, ce rost să mai dăm întreaga vină fotografului
sau să bănuim că filmul a fost voalat dinainte?
023.279
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Valeriu D.G. Barbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Valeriu D.G. Barbu. “încetul spre din ce.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-d-g-barbu/poezie/14079796/incetul-spre-din-ceComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VBsă fi cunoscut mari victorii ai fi înțeles lacrima învingătorului și ce rămâne după un timp din izbânda sa... toate curg spre zadarnic... nivelul acela inferior este sarea pământului și noi am fost sau suntem cumva tineri și privi, bătrânii într-un fel anume
mulțam pentru consecvența cetirii
mulțam pentru consecvența cetirii
0
Timpul nu ne poate salva de “bătrânețe”, “secundele lui se tăvălesc în epidermele noastre, șifonându-le”, și atunci apar ridurile, deocamdată tinerețea le dă cu tifla bătrânilor.