Poezie
o simplă jucărie e viața ia-o cu tine in vis
208.40 puncte. loc. 26, Concurs Vara 2015
1 min lectură·
Mediu
nu mai e de-acum nicio diferență între diminețile tale
toate poartă în ele aceleași singurătăți
iar tu ai obosit să mai fii singur
toate poartă aceeași uniformă de mort
intri în ea ca-ntr-un magazin de antichități
alegi un bufon cu o cicatrice pe obrazul drept
asta îl face mai uman cu tot zâmbetul lui forțat
intri în liniștea lui
te închizi în ea
chipul tău oscilează între tristețe și zâmbet
apoi vine o pasăre și-ți cântă la fereastră
cântecul deschide în tine labirinturi
te pierzi hoinărind cu gândul la ploile care o să vină
la pântecul înverzit al unei dimineți în care
nu mai numeri anotimpurile
agăți pur și simplu de fiecare o primăvară
o pasăre impecabilă cântă în privirea ta
cântecul tâșnește în toate părțile ca un izvor
ca și când nu ți-ar fi secat niciodată inima
ca și când niciodată nu ți s-ar fi arcuit limba
într-o rugă atât de curată și de subțire
ca firul de iarbă
065.824
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nuta Craciun
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 160
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Nuta Craciun. “o simplă jucărie e viața ia-o cu tine in vis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nuta-craciun/poezie/14079878/o-simpla-jucarie-e-viata-ia-o-cu-tine-in-visComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NCin culorile toamnei din noi, cautand mereu pretexte pentru a zambi, cu toata platitudinea, cu toate singuratatile fidele care te privesc din uniformele lor stramte ... multumesc de semn si de interpretare, Razvan!
0
CSDistincție acordată
Am să încep cu sfârșitul pentru că versul final m-a făcut să revin pe text:
"într-o rugă atât de curată și de subțire
ca un fir de iarbă"
E fără cuvinte, doar simți, numai trebuie să explici.
Textul e lucrat, se observă cum ai calculat ca totul să pară frumos și ordonat, are o disciplină anume, dacă pot spune asta.
Nu pot să nu spun nimic și despre: singurătatea - uniformă de mort, pântecele înverzit al dimineții, figuri de stil interesante. Ceea ce, paradoxal, reproșez textului, e delicatețea, suavitatea, mă așteptam ca la vicleniile toamnei să fie și puțină furtună: Stea.
"într-o rugă atât de curată și de subțire
ca un fir de iarbă"
E fără cuvinte, doar simți, numai trebuie să explici.
Textul e lucrat, se observă cum ai calculat ca totul să pară frumos și ordonat, are o disciplină anume, dacă pot spune asta.
Nu pot să nu spun nimic și despre: singurătatea - uniformă de mort, pântecele înverzit al dimineții, figuri de stil interesante. Ceea ce, paradoxal, reproșez textului, e delicatețea, suavitatea, mă așteptam ca la vicleniile toamnei să fie și puțină furtună: Stea.
0
NCdespre cumintenia textului imi asum inconvenientele, recunosc ca la mine furtunile se poarta mai mult pe dinauntru si poate nu e tocmai bine, desi "uniforma de mort" imi parea ca suna destul de apropiat furtunii din interior :)
adevarul este ca nu sunt o rebela in cautare de figuri dure, epatante, nu asa ma eliberez, mai mult o rebela (caci asta sunt), in cautare de aplanari a starilor mele interioare, caut solutii pentru furtuna din interior si pe cat posibil incerc sa inchei in ton optimist, sau sa las deschis un drum pe care nu tin neaparat sa-l marchez cu insemnele mele ...
ma bucur ca ai rezonat la ultimele versuri, acolo am lasat o parte buna din mine, acolo in ruga aceea curata si subtire, acolo m-am abandonat, acolo m-am reintalnit cu copilul din mine care mereu stie cum sa ma impace...
ma onoreaza semnul, iti multumesc de atentia cu care m-ai citit si m-ai simtit, felicitari pentru reusita, iti meriti locul!!
adevarul este ca nu sunt o rebela in cautare de figuri dure, epatante, nu asa ma eliberez, mai mult o rebela (caci asta sunt), in cautare de aplanari a starilor mele interioare, caut solutii pentru furtuna din interior si pe cat posibil incerc sa inchei in ton optimist, sau sa las deschis un drum pe care nu tin neaparat sa-l marchez cu insemnele mele ...
ma bucur ca ai rezonat la ultimele versuri, acolo am lasat o parte buna din mine, acolo in ruga aceea curata si subtire, acolo m-am abandonat, acolo m-am reintalnit cu copilul din mine care mereu stie cum sa ma impace...
ma onoreaza semnul, iti multumesc de atentia cu care m-ai citit si m-ai simtit, felicitari pentru reusita, iti meriti locul!!
0
RS"platitudinea diminetii" suna rau, doamna, la fel "linistea muta" a bufonului (va puteti convinge cautand un antonim) sau "pasarea impecabila" (proaspat barbierita, cu pantofii lustruiti, sau cum?), iar "ai obosit să mai fi singur" mai vrea un i. la plus - intr-adevar, ultimul vers.
0
NCva multumesc de semnul de citire, de observatii si de vigilenta.
am adaugat "i"-ul pierdut, am rectificat linistea si am mai diminuat putin "platitudinea" aceea, pasarea insa ramane tot "impecabila", mi-e prea draga asa cum e, de fapt nu e nici pe departe o pasare comuna, e chiar impecabila si nu pentru ca ar avea pantofii lustruiti... :)
dar e de bine si daca place macar un vers, va asigur de tot respectul meu!
am adaugat "i"-ul pierdut, am rectificat linistea si am mai diminuat putin "platitudinea" aceea, pasarea insa ramane tot "impecabila", mi-e prea draga asa cum e, de fapt nu e nici pe departe o pasare comuna, e chiar impecabila si nu pentru ca ar avea pantofii lustruiti... :)
dar e de bine si daca place macar un vers, va asigur de tot respectul meu!
0
“Cântecul deschide labirinturi în care te pierzi hoinărind” pe urmele eufoniilor lăsate de cântecul unei “păsări impecabile”, iar “ruga” țâșnește “curată și subțire”, ca un izvor, “ca un fir de iarbă”.