RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Oamenii își „camuflează” prostia și angoasele, pentru a nu cădea în ridicol și indezirabilitate, însă „ilogicul” din absurd nu-l pot acoperi, toți vor să evolueze, însă unii nu au aptitudinile și resursele spirituale pentru a evolua.
Poezia ta s-a „așezat în primul rând” în amfiteatrul ierarhiei valorice, și nu mai vrea să-l părăsească.
Cea mai bună poezie pe ziua de azi
Poezia ta s-a „așezat în primul rând” în amfiteatrul ierarhiei valorice, și nu mai vrea să-l părăsească.
Cea mai bună poezie pe ziua de azi
Pe textul:
„*" de Angi Cristea
0 suflu
Context„Alb imaculat”-
puritatea
înainte de autopsie.
„Zăpada mieilor”-
țipăt al neputinței
prin transhumanța vieții.
„Violatorul”-
sexul înăbușit de grotesc
pervertit în lubric ilicit.
Dacă ai fi făcut douăzeci de haik-uri în cinci minute probabil că aș fi apreciat, aici nu-i vorba de travaliu spiritual, căci cuvintele sunt ușoare, nu sunt încărcate cu simboluri, metafore, sensuri poetice.
puritatea
înainte de autopsie.
„Zăpada mieilor”-
țipăt al neputinței
prin transhumanța vieții.
„Violatorul”-
sexul înăbușit de grotesc
pervertit în lubric ilicit.
Dacă ai fi făcut douăzeci de haik-uri în cinci minute probabil că aș fi apreciat, aici nu-i vorba de travaliu spiritual, căci cuvintele sunt ușoare, nu sunt încărcate cu simboluri, metafore, sensuri poetice.
Pe textul:
„Alb imaculat" de Dan Norea
0 suflu
Context„Întrebările” circulă pe picioroange prin viață, pentru a vedea deasupra creștetelor oamenilor, neînțelesurile ambigue din ele s-au „împletit haotic” pe structura opacă a necunoscutului, iar cei „infestați iremediabil de întrebări existențiale”, își caută salvarea în „răspunsuri antidot”, având sensuri revelate de Dumnezeu.
Cei care au absorbit substanță funerară, ce a intrat în osmoză cu substanța vieții, devin zombi, circulând prin „inutilitate”, așa cum oamenii se mișcă prin destin.
Cei care au absorbit substanță funerară, ce a intrat în osmoză cu substanța vieții, devin zombi, circulând prin „inutilitate”, așa cum oamenii se mișcă prin destin.
Pe textul:
„lui îi creșteau întrebările din piept" de paparuz adrian
0 suflu
ContextDacă ai fi „cel mai prolific visător din lume”, ți-ai pune visele în „conserve pentru vremurile sterpe când toate visele” vor fi afectate de boala evanescenței, și vor fi atât de multe conserve cu vise „în suc propriu”, încât le vei lansa în comerț, fiecare vis cu tematica și caracteristicile lui.
Într-o „lume” înțesată de „avortoni”, o soluție ar fi visele diurne și nocturne, în care ne-am regăsi pe noi înșine modelați de ireal, ca un subterfugiu din calea realității eclectice și cameleonice.
Într-o „lume” înțesată de „avortoni”, o soluție ar fi visele diurne și nocturne, în care ne-am regăsi pe noi înșine modelați de ireal, ca un subterfugiu din calea realității eclectice și cameleonice.
Pe textul:
„pe rafturi, borcanele cu vise așteaptă" de Macovei Costel
0 suflu
ContextAm fumat poezia „ca pe o țigaretă mentolată”, m-am înfășurat în viciul ei liric, căci pentru poeți de anvergură cel mai mare viciu este poezia, sculptată din marmura cuvintelor, și, spre deosebire de vulg, care are un singur cer, și nici pe ăsta nu-l pot vedea, poeții au sumedenie de „ceruri”, unele în exterior, însă cele mai elevate, eterate, subtile și esoterice, se află în interiorul lor.
Mie îmi place nuanța „roz” (magenda), și o „viață” roz, la intersecția dintre „două universuri roz”, ar fi de preferat unei vieți cenușii, sau gri, sau terne.
Mie îmi place nuanța „roz” (magenda), și o „viață” roz, la intersecția dintre „două universuri roz”, ar fi de preferat unei vieți cenușii, sau gri, sau terne.
Pe textul:
„din foc prin foc cenușă mă-ntorc" de Tudor Gheorghe Calotescu
0 suflu
ContextSecțiunea finală a poemului mă trimite într-un paradox : dacă ești „mincinos cum crezi și dacă recunoști” asta, înseamnă că te-ai debarasat de minciună și ai îmbrățișat adevărul, căci minciuna posedă un simulacru de „frumusețe stranie”, însă „demonică”.
Tu vezi în „minciună” „singurul drum către” iubită, de aceea o „minți” și te „minți”, astfel că în „oglindă” nu-ți vezi chipul adevărat, ci masca minciunii pliată peste față.
Tu vezi în „minciună” „singurul drum către” iubită, de aceea o „minți” și te „minți”, astfel că în „oglindă” nu-ți vezi chipul adevărat, ci masca minciunii pliată peste față.
Pe textul:
„mă lași în noaptea asta să te mint?" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
ContextSă facem din „Apocalipsă” o inedită renaștere, să pliem creația divină pe Apocalipsă, și cu ajutorul Creatorului s-o trimitem în neant, iar când „Crepusculul” încearcă să se infiltreze în ființă, în acea parte a obnubilării expusă tenebrelor, să-l dizolvăm în răsărituri succesive.
Probabil ai făcut un efort spiritual migălos, pentru a-ți ieși atât de bine rimele.
Probabil ai făcut un efort spiritual migălos, pentru a-ți ieși atât de bine rimele.
Pe textul:
„Apocalips" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextȘTEFAN
Da, nu le poți avea pe toate într-o poezie, într-un loc excelează, în altul se strecoară lipsa, contează și amănuntele, contează și ansamblul, și nu trebuie să neglijăm viziunea poetică.
Mă bucur și sunt recunoscător când îți întrupezi ființa poetică pe pagina proprie de creație.
Da, nu le poți avea pe toate într-o poezie, într-un loc excelează, în altul se strecoară lipsa, contează și amănuntele, contează și ansamblul, și nu trebuie să neglijăm viziunea poetică.
Mă bucur și sunt recunoscător când îți întrupezi ființa poetică pe pagina proprie de creație.
Pe textul:
„Paradoxuri 29,30" de razvan rachieriu
0 suflu
Context„Deschizi paranteza sufletului” și inserezi în ea „un nebun” hrănindu-se cu elucubrații, un „cal” ce-și dă jos călărețul și galopează în forma literei L, întoarsă în toate felurile posibile, un turn mirându-se cât este de înalt, „pioni” având forma unor sclavi umili ce se sacrifică pentru rege, o „regină” având libertate deplină, mișcându-se în toate direcțiile, și un „rege” care face „rocada” dintre nefiind și viață, și care este apărat de toate piesele albe sau negre.
„În definitiv astăzi toată lumea joacă la cacialma”, căci a învățat cacialmaua de la simulacre, iluzii, trișări, minciuni și înșelăciuni.
„În definitiv astăzi toată lumea joacă la cacialma”, căci a învățat cacialmaua de la simulacre, iluzii, trișări, minciuni și înșelăciuni.
Pe textul:
„pas parol" de Ioan Grigoraș
Recomandat0 suflu
Context„Suferința are sunetul unui pian dezacordat”, are țipătul deznădejdii într-un clopot de cristal crăpat, are intensitatea durerii ce apare când este scrijelită cu gheara unui demon „retina”, „cântă tremurat”, ascuțit, strident și disonant, are similitudini cu sărăcia și cecitatea unui „cerșetor orb”, covârșit și copleșit „din cauza infirmității lui”, căci el nu a putut trece nicio „punte”, nu a putut umple niciun gol, nu a putut îmblânzi nicio reușită.
„Timpul suntem noi”, în el a încăput atât lumina, cât și întunericul, atât pozitivul, cât și negativul, atât viața, cât și nefiindul, atât singurătatea, cât și socialul.
„Timpul suntem noi”, în el a încăput atât lumina, cât și întunericul, atât pozitivul, cât și negativul, atât viața, cât și nefiindul, atât singurătatea, cât și socialul.
Pe textul:
„cântec tremurat" de Nuta Craciun
Recomandat0 suflu
ContextVrei să arunci „ceasul rău, împietrind minutarul la fix”, pentru a scăpa de timpul împovărător și a elimina ghinioanele din viața ta, și atunci norocul, cu „pulsațiile” luminii în el va veghea asupra ta ca un înger, care-ți deschide „ferestrele visului” pentru a auzi muzicalitatea celestului.
Poezia e foarte expresivă, are o inflație de metafore (în sens pozitiv), are densitate, intensitate, comparații, elevație, e alambicată, complexă, deci o mulțime de plusuri, are și un minus mic referitor la curgerea continuă a poemului.
Poezia e foarte expresivă, are o inflație de metafore (în sens pozitiv), are densitate, intensitate, comparații, elevație, e alambicată, complexă, deci o mulțime de plusuri, are și un minus mic referitor la curgerea continuă a poemului.
Pe textul:
„Poem pentru niciodată" de Ana Urma
Recomandat0 suflu
ContextCând ești cuprins de „mâhnire” și posomoreala aduce cu ea supărări succesive, obnubilând ființarea, vrei ca prin „credință” să-ți „umpli” golurile, iar în viscere stă „foamea” de plăceri și satisfacții, căci acestea multiplică celulele endorfine inundând corpul cu bună-dispoziție.
„Auzul ți-e plin de înfometate șoapte”, și ai vrea din când în când ca acestea să dispară în vacuumul minții, unde „neuroni viguroși plantează” germenii inteligenței, și aș vrea să împărțim „suferința” cu „calviție” în corpusculi de gânduri, pentru a o face să tindă către 0.
„Auzul ți-e plin de înfometate șoapte”, și ai vrea din când în când ca acestea să dispară în vacuumul minții, unde „neuroni viguroși plantează” germenii inteligenței, și aș vrea să împărțim „suferința” cu „calviție” în corpusculi de gânduri, pentru a o face să tindă către 0.
Pe textul:
„tăcerea e când în mine adoarme copilul" de Ștefan Petrea
0 suflu
Context„Zăpada caldă caldă” nu mai e zăpadă, ci apă, pe care o pui peste „fericirea arsă”, și cauți să-i prelungești existența fericirii, așezând-o, pentru a fi „conservată”, „în congelator”.
Poezia are scăpări, ca și cum ai construit poemul sculptându-l „cu dalta”, căpătând aspect grosier.
Poezia are scăpări, ca și cum ai construit poemul sculptându-l „cu dalta”, căpătând aspect grosier.
Pe textul:
„cu dalta să construiesc o carte" de ungureanu dorina
0 suflu
Context„Nerăbdarea abrutizează” oamenii-instinct, decăzând în manifestări troglodite și grobiane, „deznădejdea” pudrată cu deprimări ne așază pe „spate spitale”, însă avem un „deci” „cu care la o adică se poate continua”, trăgând concluzii verosimile sau eronate, care sunt mai bune decât ipotezele stârnind întrebări, dileme și îndoieli.
Încercăm „să ne acomodăm în spațiul îngust atât de bizar, de nu-știu-cum al celuilalt”, și avem „un punct de vedere” personal care ne oferă o perspectivă specifică asupra vieții.
De fiecare dată te comentez cu plăcere și ușurință, versurile tale deschid un vast orizont de interpretare și analiză.
Încercăm „să ne acomodăm în spațiul îngust atât de bizar, de nu-știu-cum al celuilalt”, și avem „un punct de vedere” personal care ne oferă o perspectivă specifică asupra vieții.
De fiecare dată te comentez cu plăcere și ușurință, versurile tale deschid un vast orizont de interpretare și analiză.
Pe textul:
„habemus" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
Context„Spiritul se generează pe sine”, regenerează viața inducându-i energii care o deplasează de la un punct nodal la altul, și atunci când viața tinde să se oprească, spiritul o impulsionează cu ajutorul „gândirii” declanșând viziuni pentru a percepe „drumul” destinului „până la orice punct fix din universul” uman.
O poezie care are arabescuri reflexive, iar traseul cuvintelor a luat forma „geometriei” lirice.
O poezie care are arabescuri reflexive, iar traseul cuvintelor a luat forma „geometriei” lirice.
Pe textul:
„Spiritul se generează pe sine" de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextO poezie cu puține metafore, care valorifică tema iertării :
„te-am iertat cum n-a mai fost iertată
o femeie
niciodată
cum nici însuși Dumnezeu nu iartă”.
Iertarea înnobilează omul, este un sentiment a cărui esență se apropie de divinitate, iar dacă toți oamenii s-ar ierta între ei, nu ar mai exista oameni răi, societatea ar fi lipsită de invidie, discordie și duplicitate, și în ochi ar iriza bunătatea.
„te-am iertat cum n-a mai fost iertată
o femeie
niciodată
cum nici însuși Dumnezeu nu iartă”.
Iertarea înnobilează omul, este un sentiment a cărui esență se apropie de divinitate, iar dacă toți oamenii s-ar ierta între ei, nu ar mai exista oameni răi, societatea ar fi lipsită de invidie, discordie și duplicitate, și în ochi ar iriza bunătatea.
Pe textul:
„Te-am iertat" de Simion Cozmescu
Recomandat0 suflu
Context„Umbra” s-a răzvrătit și s-a desprins de trup, voia să hălăduiască prin lume de sine stătător, însă a devenit „neputincioasă” ca o fantomă, nu putea empatiza cu oamenii, ci doar cu tenebrele și întunecimea, și neavând aderență la realitate, fiind imaterială, s-a „înghesuit resemnată” în ochiul unui orb.
Peste „soartă” s-a depus o „negură”, astfel încât a devenit ambiguă, fortuită, fiind influențată de pâcla insidioasă.
Peste „soartă” s-a depus o „negură”, astfel încât a devenit ambiguă, fortuită, fiind influențată de pâcla insidioasă.
Pe textul:
„neputincioasă umbră" de viorel gongu
0 suflu
Context„Orașul” e ca un Sfinx uriaș, cu aripile construcțiilor înalte, iar sub el stau îngrămădiți oamenii, al căror suflet rezonează cu sufletul orașului.
Pe trotuare merg amestecați „trecătorii cei vii cu cei zombi”, iar „excesul de Yin” și Yang, produs de meditații, se revarsă în viață, induce în „creiere” o armonie neînțeleasă.
Ai inserat în poezie SF-ul, ceea ce constat cu plăcere, cărțile SF fiind atractive pentru mine.
Pe trotuare merg amestecați „trecătorii cei vii cu cei zombi”, iar „excesul de Yin” și Yang, produs de meditații, se revarsă în viață, induce în „creiere” o armonie neînțeleasă.
Ai inserat în poezie SF-ul, ceea ce constat cu plăcere, cărțile SF fiind atractive pentru mine.
Pe textul:
„În sistemul solar " de Irina Lazar
0 suflu
ContextPoți „să vezi” doar ceea ce vrei să vezi, nimeni nu poate vedea realitatea în integralitatea ei, vede ansamblul, însă nu sesizează amănuntele, nu te poți „lepăda” de „cuvinte”, ele sunt chintesența vieții tale boeme de poet, e bine că ai împânzit viața cu „oglinzi paralele”, în care-ți poți vedea toate ipostazele, umbrele și măștile.
„Linia orizontului desparte chemarea de răspuns”, ca o „cortină ce nu mai are putere să se ridice”.
„Linia orizontului desparte chemarea de răspuns”, ca o „cortină ce nu mai are putere să se ridice”.
Pe textul:
„departe " de Macovei Costel
0 suflu
ContextDacă aș fi să răspund „de unde naiba atâta materie să tot crească la infinit universul”, ți-aș spune că universul se dilată într-un vid, cu atât de puține materie, anti-materie, praf cosmic, nori imenși de gaze, încât acestea pot fi neglijate, tind către 0.
„Totul” se naște, evoluează, crește, se transformă, pentru a renaște într-un vis al realității sau într-o realitate a visului.
„Totul” se naște, evoluează, crește, se transformă, pentru a renaște într-un vis al realității sau într-o realitate a visului.
Pe textul:
„uite că nu există nici măcar lumea asta" de Tudor Gheorghe Calotescu
0 suflu
Context