Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

cântec tremurat

221.2 puncte, locul 7 - Concurs de poezie - Toamna 2015 - agonia.ro

1 min lectură·
Mediu
în fața bisericii un cerșetor orb
covârșit de toate punțile pe care nu le-a putut trece
din cauza infirmității lui
poartă un cerc luminos pe umeri
imaginea lui îți mișcă sufletul până la sfințenie
asemenea unui vers ce crește în tine ca o iarbă
de leac
lumina e plină de oameni triști - gândești
pe unii îi vrea doar pentru ea îi desparte de ei înșiși
îi condamnă la războaie nedrepte
chipuri cu priviri rătăcite ca ale copiilor
abandonați prin gări
singurătatea le-a desenat pe retină un înger
neclintit în veghe
suferința lor mă ajunge din urmă
are sunetul unui pian dezacordat
cântă tremurat cu genunchii la gură
timpul suntem noi sau lumina
care uită să mai răsară?
014.658
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
118
Citire
1 min
Versuri
19
Actualizat

Cum sa citezi

Nuta Craciun. “cântec tremurat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nuta-craciun/poezie/14085447/cantec-tremurat

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
„Suferința are sunetul unui pian dezacordat”, are țipătul deznădejdii într-un clopot de cristal crăpat, are intensitatea durerii ce apare când este scrijelită cu gheara unui demon „retina”, „cântă tremurat”, ascuțit, strident și disonant, are similitudini cu sărăcia și cecitatea unui „cerșetor orb”, covârșit și copleșit „din cauza infirmității lui”, căci el nu a putut trece nicio „punte”, nu a putut umple niciun gol, nu a putut îmblânzi nicio reușită.
„Timpul suntem noi”, în el a încăput atât lumina, cât și întunericul, atât pozitivul, cât și negativul, atât viața, cât și nefiindul, atât singurătatea, cât și socialul.
0