Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@viorel-gonguVG
viorel gongu
@viorel-gongu
Poezie

neputincioasă umbră

1 min lectură·
Mediu
Neputincioasă umbră rămasă fără trup
Ce temeri te-mpresoară când negura se lasă?
Singurătatea-n lume conturul ți-l apasă,
Nesiguranțe-n praguri se strâng șoptind în grup.
N-ai colțuri de refugiu, nici trup să te agăți,
Rătăcitoare soarta pândește dintro strană...
Te-nghesui resemnată în negura din cană
Știind că-n seara asta e termenul la plăți.
Tovarășul de-o viață, călătorind pe scut
Spre țărmul fără grijă și fără întristare,
Din tot ce-a strâns în viață un singur ban mai are
Să-l dea ca vamă luntrei spre noul început.
N-ai rost pe lumea asta, destinul ți-e stingher,
Þărâna nesătulă așteapt-un strop de vin
Ca punct la drumu-acesta...așteaptă-mă că vin
Cu umbra mea ce-așteaptă pândind dintr-un ungher.
012.595
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
111
Citire
1 min
Versuri
16
Actualizat

Cum sa citezi

viorel gongu. “neputincioasă umbră.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-gongu/poezie/14087092/neputincioasa-umbra

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu✓
„Umbra” s-a răzvrătit și s-a desprins de trup, voia să hălăduiască prin lume de sine stătător, însă a devenit „neputincioasă” ca o fantomă, nu putea empatiza cu oamenii, ci doar cu tenebrele și întunecimea, și neavând aderență la realitate, fiind imaterială, s-a „înghesuit resemnată” în ochiul unui orb.
Peste „soartă” s-a depus o „negură”, astfel încât a devenit ambiguă, fortuită, fiind influențată de pâcla insidioasă.
0