Poezie
salcâmii
1 min lectură·
Mediu
sonet endecasilab
Salcâmii în hohot înalță spre cer,
Din gânduri desculțe, visări de argint
Nimic nu se mișcă,lipsit e de clint
Chiar dragul de tine, bizar giuvaer.
Luciri temătoare de dor în iacint
Pictate rămân pe bărbatul din ler,
Uitat într-o gară, bătrân și stingher,
Sculptură ecvestră în lemn de terbint.
De-ar fi să-i șoptești uitatul descânt,
Statuia scăldată în izul de soc
Ar da iarăși muguri și flori ca veșmânt
Þi-ar țese zburdalnic în imn de noroc
Și-ar sparge tabloul cu rama de vânt
Din care-ai scăpa alergând spre soroc.
023464
0
OA