RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
ȘTEFAN
Așa îmi place mie, să rezonez și să mă sincronizez cu ritmurile cunoașterii, reflecțiilor puse în lumină de neologisme, în dauna a tot ceea ce înseamnă și reprezintă poeticul.
Îmi doresc să faci din prezența ta spirituală aici o constanță.
Așa îmi place mie, să rezonez și să mă sincronizez cu ritmurile cunoașterii, reflecțiilor puse în lumină de neologisme, în dauna a tot ceea ce înseamnă și reprezintă poeticul.
Îmi doresc să faci din prezența ta spirituală aici o constanță.
Pe textul:
„Pradoxuri 37,38" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextConștientizezi în tine “o lumină veselă” care destramă tenebrele obnubilării și blazarea dezabuzării, care urcă în tine optimismul apropiindu-te de veselie și bucurie și îndepărtându-te de pesimism și scepticism, căci avânturile îți cresc “aripi”, și de sus, de “deasupra orașului”, “străzile îți par niște panglici colorate, mașinile buburuze”, iar oamenii furnici.
Am intrat în templul poeziei, unde predicau cuvintele religia poemului.
Am intrat în templul poeziei, unde predicau cuvintele religia poemului.
Pe textul:
„niciun bilet" de catalina marincas
Recomandat0 suflu
Context“Cuvintele nespuse” așteaptă cuminți în gânduri pentru a deveni entități lingvistice în poezii, însă libertatea lor e limitată la pagina pe care sunt scrijelite, la sensurile lor induse de poet și la modul cum sunt interpretate.
Ești o “ștafetă între certificatul de naștere și cel de deces”, uneori alergi superfluu în jurul unei iluzii, al unui miraj și al unui simulacru, vrei să te descoperi altfel decât ești, învăluit în aura misterului, care-ți conferă amplitudine existenței.
Ești o “ștafetă între certificatul de naștere și cel de deces”, uneori alergi superfluu în jurul unei iluzii, al unui miraj și al unui simulacru, vrei să te descoperi altfel decât ești, învăluit în aura misterului, care-ți conferă amplitudine existenței.
Pe textul:
„later edit" de Voicu Tudor
Recomandat0 suflu
Context“Dărâmi precarele imperii de iluzii”, căci ești corifeul adevărurilor, care au alergie la “întunericul” imund, la “beznele” din bolgii, și la minciunile zgrunțuroase, nu mai vrei să fii onctuos cu “deșertăciunea”, nu mai vrei să eșuezi în “falsa tăcere” și nu mai vrei să asculți de “muze”, care te-au debusolat.
“Cuvintele încep să vibreze”, “vederea” lor se întinde panoramic, “urcă în spatele” tău, și când te enervezi, le arunci din spate pe pagina albă și te joci cu ele, iar rezultatul jocului e poezia.
“Cuvintele încep să vibreze”, “vederea” lor se întinde panoramic, “urcă în spatele” tău, și când te enervezi, le arunci din spate pe pagina albă și te joci cu ele, iar rezultatul jocului e poezia.
Pe textul:
„negrăite suspine" de Porumb Darius
0 suflu
ContextPoemele tale rezonează cu tristețea, cu “neliniștile” și cu frământările, care s-au cuibărit într-un suflet, dorind ca în loc de corpul ce îl ține captiv, să trăiască liber pe “țărmul” poeziei, viața s-a dilatat în superfluu, și-a diluat materia în favoarea spiritualului, prin ea se întrezărește “fumul”, pâcla, căci “gândurile și visele” s-au interconectat la viață, pe care o dispersează prin spațiile minții.
Am perceput “nuanțele închise” ale poeziei, în care s-au cuibărit o sensibilitate elegiacă și o “singurătate” boemă.
Am perceput “nuanțele închise” ale poeziei, în care s-au cuibărit o sensibilitate elegiacă și o “singurătate” boemă.
Pe textul:
„unul lângă altul" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Context“La finalul” fiecărei “zile”, “îți aduni cuvintele” pe care le-ai lăsat să se plimbe prin realitate, de unde s-au întors încărcate cu experiențe noi, să se miște prin experimentele vieții, de unde au acumulat înțelepciune, să cumpere poezii “din magazinele” lirice “cu reduceri de 50%”, și le “aranjezi într-o ordine logică”, pentru a face din conexiunile lor simbolice poezii.
Contactele cu ceilalți oameni “leagă destine și suflete laolaltă”, favorizând cunoașterea altor matrici existențiale.
Contactele cu ceilalți oameni “leagă destine și suflete laolaltă”, favorizând cunoașterea altor matrici existențiale.
Pe textul:
„flori de munte flori de câmp" de catalina marincas
0 suflu
ContextDacă “lumea” ar fi “surdomută”, tăcerea ar fi principiu suprem, și am scăpa de calomnii, polemici și virulențe verbale, iubirea s-ar exprima doar prin ochi, și s-ar “simți din ce în ce mai mare starea de frig”, însă poate am învăța să vorbim în gânduri și să ne descoperim capacități telepatice.
Ni s-a dat “o felie de timp” pe care s-o gestionăm de la limita inferioară a vieții la limita superioară, “s-au revărsat peste noi minunile vieții”, pe care “le-am primit cu mirare, uimire”, însă, din păcate, nu le-am înțeles.
Ni s-a dat “o felie de timp” pe care s-o gestionăm de la limita inferioară a vieții la limita superioară, “s-au revărsat peste noi minunile vieții”, pe care “le-am primit cu mirare, uimire”, însă, din păcate, nu le-am înțeles.
Pe textul:
„liniștea de la capătul lumii" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
ContextALEXANDRU
Sunt încântat de comentariul tău puternic și intens filozofic, cred că vocația ta reflexivă îți permite oricând să faci eseuri filozofice pe care cu siguranță le-aș aprecia dacă le-aș vedea, ai filozofia în buzunarul spiritului, așa cum unii au satisfacțiile în buzunarele vieții.
Sunt încântat de comentariul tău puternic și intens filozofic, cred că vocația ta reflexivă îți permite oricând să faci eseuri filozofice pe care cu siguranță le-aș aprecia dacă le-aș vedea, ai filozofia în buzunarul spiritului, așa cum unii au satisfacțiile în buzunarele vieții.
Pe textul:
„Paradoxuri 35,36" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextDacă am “auzi copita consoanelor”, care tasează iarba crescută peste cuvinte, “coama silabelor” învârtejită de rafalele de vânt ale cuvintelor furtunoase și virulente, “nechezatul vocalelor” înspăimântând muțenia cuvintelor care nu au nimic de spus și de aceea tac, n-am “mai fi orbi” în fața anvergurii și prodigiosului din fața luminată a vieții, și n-am mai fi traversați de “eclipse”, sub forma întunecată a obnubilării.
“Triunghiurile” din poezia ta au aria hașurată cu talent.
“Triunghiurile” din poezia ta au aria hașurată cu talent.
Pe textul:
„Poemul lotus" de Angi Cristea
0 suflu
ContextÎți ești “așa de inegal uneori”, încât te “vezi când pitic”, cu formele și consistența materiei micșorate, așa cum “luna” e pitică pe lângă planeta noastră, când “cine știe ce uriaș”, ca “un fel de Guliver rătăcit în propria poveste, poate-ți crește ființa poetică care îngurgitează prea multe poezii, și poate-ți scade ființa telurică, înghițită de nisipurile mișcătoare ale vieții dure.
“Bei dintr-o sete în alta”, așa cum un mistic trece dintr-o viață în alta, apelând la supranatural pentru transmigrație, căci “repetarea absurdă” a anomaliilor poate duce “spre neant”.
“Bei dintr-o sete în alta”, așa cum un mistic trece dintr-o viață în alta, apelând la supranatural pentru transmigrație, căci “repetarea absurdă” a anomaliilor poate duce “spre neant”.
Pe textul:
„îmi sunt așa inegal uneori" de Tudor Gheorghe Calotescu
0 suflu
ContextO poezie care tratează temele “vocalelor” bătând la “geamul” poeziei cu “sunete rotunde”, a “silabelor” care reverberează în “arpegii” lingvistice, a “consoanelor” căpătând o “voce gravă, neutră” și indescifrabilă, iar “singurătatea cu nuanțe de întâmplare sălbatică”, percepe sunetele existențiale, care, dacă suntem străbătuți de “noroc”, se transformă în eufonii clamând fericirea.
“Lumina-i muntele verde al ființei”, înțesat și împânzit de muguri de cuvinte.
“Lumina-i muntele verde al ființei”, înțesat și împânzit de muguri de cuvinte.
Pe textul:
„Lumina-i muntele verde al ființei" de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextCând lumina ajunge la saturație din cauza neghiobiilor și nechibzuințelor oamenilor, se retrage din minte și corp, și “după un timp” se va produce o “întunecare” care izbește omul așa cum talaz după talaz erodează faleza, și atunci “închizi ochii” și ai viziuni funeste cum că realitatea a fost invadată de tenebre, neant și genuni.
“Viitorul tras în afara memoriei”, își cicatrizează “rănile” presărând pe ele variabile aleatoare, ca niște “oglinzi” care reflectă ceea ce încă nu s-a întâmplat.
“Viitorul tras în afara memoriei”, își cicatrizează “rănile” presărând pe ele variabile aleatoare, ca niște “oglinzi” care reflectă ceea ce încă nu s-a întâmplat.
Pe textul:
„heart lines" de Antonia-Luiza Zavalic
Recomandat0 suflu
Context“Uneori confecționezi stări” și le arunci pe cele afectate de deprimare și surmenare la tomberon, “ai rămas într-un punct” care se amplifică pentru a cuprinde în el “zile, cuvinte, vise”, umbre, iar mișcarea lui continuă trasează un grafic existențial care înregistrează destinele.
Dacă “dincolo de punct începe adevărul”, înseamnă că în punctul dilatat lipsește adevărul, și în lipsa lui se încuibă minciuna și falsitatea.
Ultimul vers produce ironie.
Dacă “dincolo de punct începe adevărul”, înseamnă că în punctul dilatat lipsește adevărul, și în lipsa lui se încuibă minciuna și falsitatea.
Ultimul vers produce ironie.
Pe textul:
„selection" de Ileana Popescu Bâldea
0 suflu
ContextCu un “milimetru de divinitate” nu putem avea lumină continuă, pentru a destrăma tenebrele, și “întunericul” își continuă nonșalant lucrarea demonică, însă “dorurile” noastre pun în mișcare “mașinăria de sonete”, în care se ascunde “poetul” de “flagelul” care s-a încuibat într-o viață în declin, cu spectrul dezagregării prefigurându-se în ea.
Poezia e un sonet clasic, “cuvintele” “invocă cu timiditate” vocația, însă aceasta nu este atentă și riști să pierzi profunzimea.
Poezia e un sonet clasic, “cuvintele” “invocă cu timiditate” vocația, însă aceasta nu este atentă și riști să pierzi profunzimea.
Pe textul:
„La cârciuma cu sonete (4)" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextIubirea ta a înghețat (“în patul meu bate un vânt atât de rece, e ceață”), și pentru a dilua suferința, “cauți clovni” pentru a pune surâsul lor desenat” pe masca iubirii, pe care “se scurge tristețea pe fard”, iar iubirea este uzurpată de ură și dispreț, căci “vrei să înăbuși în tine” tot ceea ce înseamnă iubitul, “vrei să-l spargi”, pentru a scăpa definitiv de imaginea lui, care s-a “târât destul prin venele tale”.
Vrei să substitui “vocile care ți se izbesc de creier ca niște bule de șampanie”, cu un cântec eufonic împrăștiind dezarmonia și dezechilibrul.
Vrei să substitui “vocile care ți se izbesc de creier ca niște bule de șampanie”, cu un cântec eufonic împrăștiind dezarmonia și dezechilibrul.
Pe textul:
„Clovni" de Irina Lazar
0 suflu
Context“Orașul” îl percepi ca un “pachet de străzi” intersectate, cu brațe lungi de clădiri, cu ochii ce văd prin ochii locuitorilor lui, cu picioarele ce se mișcă prin pașii oamenilor, cu sufletul imens creat prin aglutinarea sufletelor celor care îl locuiesc.
Dacă am crește direct proporțional cu timpul în care suntem ancorați, vom deveni pe măsura scurgerii timpului “prea lungi, prea lați și prea înalți”, însă la un moment dat ne oprim din creștere și ne “decontăm viața cu duble certitudini” și multiple incertitudini, facem un bilanț existențial, pentru a vedea proporțiile dintre pozitivități și negativități.
Dacă am crește direct proporțional cu timpul în care suntem ancorați, vom deveni pe măsura scurgerii timpului “prea lungi, prea lați și prea înalți”, însă la un moment dat ne oprim din creștere și ne “decontăm viața cu duble certitudini” și multiple incertitudini, facem un bilanț existențial, pentru a vedea proporțiile dintre pozitivități și negativități.
Pe textul:
„Plumb" de Vasile Mihalache
0 suflu
Context“Salcie pe mal”-
tristețea făcând muguri
pe ramuri plângătoare.
“Un plop vertical”-
cheamă toți copacii
într-o adunare parlamentară.
“Doi cactuși bârfind”-
au prins în țepi vântul
pe care l-au redat deșertului.
Din haik-uri răzbate singurătatea în tandem cu tristețea.
tristețea făcând muguri
pe ramuri plângătoare.
“Un plop vertical”-
cheamă toți copacii
într-o adunare parlamentară.
“Doi cactuși bârfind”-
au prins în țepi vântul
pe care l-au redat deșertului.
Din haik-uri răzbate singurătatea în tandem cu tristețea.
Pe textul:
„Replici din lumea vegetală" de Dan Norea
0 suflu
Context“Libertatea capătă misterul zborului înalt”, căci aria ei este îngrădită de acesta, și se poate multiplica dacă vom descifra misterele tangibile la viață, căci celelalte mistere ne sunt imposibil de descoperit, fiindcă sunt de esență divină.
Ce bine ar fi ca toate zilele să se înscrie în coordonatele “bucuriei”, căci tristețea ar fi împinsă către valoarea 0, și am putea asculta, vrăjiți, “concertul fericirii”.
Ce bine ar fi ca toate zilele să se înscrie în coordonatele “bucuriei”, căci tristețea ar fi împinsă către valoarea 0, și am putea asculta, vrăjiți, “concertul fericirii”.
Pe textul:
„Noapte de vis" de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextLa “întrebările” puse de “soartă” am putea răspunde prin poezii, văzute ca soluții de a ne desprinde de vâscozitatea tinei, iar “oglinda” îți arată eul exterior, superficial și obnubilant, doar în spiritual se află eurile profunde conturând ființa poetică ce a crescut din substanțele poeziilor.
Uneori viața este scrisă cu “cerneala morții”, care devine evanescentă dacă se pune în ea veșnicia timpului, iar “cerul” se împuținează prin acțiunea coercițiilor de orice fel.
Uneori viața este scrisă cu “cerneala morții”, care devine evanescentă dacă se pune în ea veșnicia timpului, iar “cerul” se împuținează prin acțiunea coercițiilor de orice fel.
Pe textul:
„La fleur du sans" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextSă multiplicăm îngerii la infinit, pentru a coloniza universul cu ei, “din nodul dureros” crescut pe corpul vieții ți-a crescut o “aripă” pe “omoplatul stâng”, însă nu e suficient pentru a te dezlipi de pământ și a zbura acolo unde s-au adunat idealurile.
Ai “ajuns la capătul lumii” și nu ai descoperit nimic prodigios, iar dincolo de el se cască puzderie de abisuri și genuni, formând tărâmul neantului.
Am ajuns prea devreme “la capătul” poeziei, ca o cămașă strâmtă îmbrăcată de un om corpolent.
Ai “ajuns la capătul lumii” și nu ai descoperit nimic prodigios, iar dincolo de el se cască puzderie de abisuri și genuni, formând tărâmul neantului.
Am ajuns prea devreme “la capătul” poeziei, ca o cămașă strâmtă îmbrăcată de un om corpolent.
Pe textul:
„Capătul lumii" de Mihaela Merchez
0 suflu
Context